Cu siguranță, nu. Păcatele sunt personale și fiecare om răspunde pentru faptele sale înaintea lui Dumnezeu. La Prorocul Iezechiel găsim următoarele: „Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel” (Iezechiel 18, 2-3). Iar mai apoi ni se spune fără echivoc că fiecare răspunde pentru alegerile pe care le face: „Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa” (Iezechiel 18, 20).

Pe de altă parte, e drept că tot în Vechiul Testament mai găsim un pasaj care pare să contrazică cele de mai sus: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele” (Ieșirea 20, 5-6). Pedeapsa și milostivirea de care se pomenește aici nu fac referire la faptul că cineva ar fi pedepsit pentru păcatul părinților sau cineva ar fi răsplătit pentru virtuțile lor. Se referă la faptul că în trupul și în sufletul nostru purtăm anumite moșteniri de la cei prin care Dumnezeu ne dă viață. Așa cum moștenim de la părinți unele predispoziții spre anumite boli sau anumite aptitudini (spre exemplu, sunt generații de muzicieni din tată în fiu), tot așa noi purtăm urmările păcatele sau virtuților alor noștri. Dar numai ca predispoziții, ca elemente potențiale, ele se pot activa în anumite condiții, funcție de alegerile pe care noi le facem în viață. Cineva se poate naște într-o familie dezorganizată, cu tată violent și mamă denaturată, dar poate alege să facă voia lui Dumnezeu și poate să nu meargă, moralmente vorbind, pe urmele alor săi. Altul se poate naște din părinți evlavioși, curați, și poate să aleagă fărădelegea. Deci, în orice situație am fi, fără a neglija totuși ce am moștenit din familie și mediul în care am fost crescuți – în sensul de a conștientiza aceste influențe și a ruga pe Domnul să vindece ce de vindecat –, avem șanse egale de a alege să fim uniți cu Dumnezeu.

Mai pe scurt spus, dreptul la sfințenie nu ni-l poate fura nimeni, nici măcar proprii părinți!

Cu cele mai bune doriri,

Pr. Constantin Sturzu