Uneori îmi doresc să fiu ca Dumnezeu. E greșit acest gând?

Foto: Oana Nechifor

Sunt elevă de liceu, nu am fost niciodată o persoană religioasă, dar sunt foarte spirituală. Mereu am crezut într-o putere universală. Am trecut recent printr-o perioadă care m-a făcut să îmi pun întrebări, și știam că nimeni nu o să îmi dea răspunsuri, așa că le-am căutat în mine. Am ajuns la un punct în care realizez că nicio întrebare nu își mai are rostul, și niciun răspuns nu o să îl simt ca fiind cel bun, însă am găsit în mine o iubire atât de mare – pe care o simt în jurul meu oriunde, pe care o simt și în gesturile altor oameni… Câteodată aș vrea sa fiu Dumnezeu, să pot să îi iubesc pe toți oamenii. Mai mult, să simtă și ei cât de mult îi iubesc, să pot să văd simultan toate zâmbetele din lumea asta, să vad fiecare pereche de îndrăgostiți, să pot să fiu vântul care zboară printre oamenii ce fac pentru prima dată o prostie inocentă și să le simt entuziasmul, să vad cum soarele apune pe chipul fiecărui om din lume. Vreau să îi văd pe toți cum trăiesc. Sau măcar de aș fi un înger, să pot să stau lângă patul celor ce se culcă cu teamă, să îi asigur că o sa fie bine și mâine e o nouă zi. Să țin sabia pentru cei care luptă cu greutăți și să mă bucur de creație, eu însumi fiind parte din ea. Nici nu știu de ce scriu mesajul ăsta acum, dar sunt puțin confuză în legătură cu ceea ce se întâmplă cu mine.

27 Martie 2017

Dragă Ingrid,

Mă bucură mesajul tău, e bine că ne-ai scris. În fiecare om este sădită dorința de a se asemăna cu Dumnezeu, așa suntem creați. Important e să alegem calea corectă, cea care ne ajută cu adevărat să devenim dumnezei. Pentru că noi suntem oameni, aceasta este firea noastră. Ca firea noastră să se îndumnezeiască, are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, adică de ceea ce numim harul Lui sau energia necreată, prezența Lui în viața noastră. Așa cum un animal sălbatic nu-și schimbă firea de la sine, dar poate fi îmblânzit sau chiar dresat, în anumite condiții, de oameni, tot așa și firea noastră nu se schimbă de la sine, ci doar cu ajutor de la Cel ce este Dumnezeu, Care ne poate ghida pe calea aceasta a transfigurării din om în dumnezeu după har.

Un alt lucru sădit în noi, după care tânjește orice om, este nevoia de a iubi și de a fi iubit. De aceea, nu e de mirare că ai aceste simțiri, acest entuziasm. Fiind onestă cu tine, chiar dacă nu ai fost ghidată de cineva în a-L cunoaște pe Dumnezeu, ai găsit în tine acest dor nestins pentru iubirea desăvârșită, totală. Acum, să o luăm pas cu pas. Ai grijă mai întâi să nu te bazezi pe ceea ce simți și să crezi că e suficient pentru a iubi. Stările sufletești ți se pot schimba foarte repede. Acum simțim că îi iubim pe toți oamenii, peste un timp s-ar putea să avem o zi atât de proastă, încât să ne vină să respingem chiar și pe cei mai apropiați ai noștri. Tu testează-ți iubirea și vezi dacă nu cumva este una conjuncturală. Îți mai vine să-i mai iubești pe oameni când aceștia îți vorbesc urât, te bârfesc, te nedreptățesc, caută să-ți facă rău, te lovesc sau te scuipă, sistematic îți arată doar ură? Vei vedea că iubirea pe care o descrii atât de frumos, de poetic, pică la acest test, mai devreme sau mai târziu. Asta nu înseamnă că dragostea adevărată nu există sau că nu o poți dobândi. Ci doar că noi, oamenii, suntem limitați și ne atingem aceste limite foarte repede, mai ales când e vorba de dragoste. Dar Dumnezeu este Cel ce iubește desăvârșit și dorește ca și noi să ne umplem inima de dragostea Lui. După ce a făcut minuni multe, vindecări, învieri din morți, a hrănit mulțimile în pustie, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a fost răstignit de oameni. El a ales să moară pe Cruce, după ce a suferit multe dureri și multă ocară, ca oamenii să înțeleagă că nimic nu poate să învingă iubirea Lui pentru noi. Oricât de răi am fi, Dumnezeu continuă să ne iubească. Iar iubirea Lui e mai tare decât moartea.

Încât îți recomand să citești Evanghelia după Ioan și apoi să ne scrii din nou, dacă simți nevoia. Important e să cauți un preot la care să te spovedești, care să-ți fie părinte duhovnicesc.

Cu bucurie și cu încredere,

Pr. Constantin Sturzu

Adaugă comentariul tău

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons