înviere

Ce facem cu lumânarea folosită în noaptea de Înviere?

Lumânarea de Înviere este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Deşi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiţioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării şi nici nu se ghiceşte cu ea.

Lumină lină din Hristos – Lumina lină

Ne aflăm, încă, sub razele binefăcătoare ale Învierii Domnului, raze care îl fac pe om să-și înțeleagă rostul și menirea. Raza aducătoare de lumină cerească străbate peste toată frământarea veacurilor, până în adâncul conștiinței, risipind îndoiala, nesiguranța și deschizând perspectiva vieții de veci.

Hristos înviat redă omului demnitatea de templu al lui Dumnezeu

Rugăciunile și jertfele sângeroase săvârșite la templu nu mai sunt lucrătoare, la fel ca și întreaga Lege Veche de care țin aceste ritualuri. Trupul Domnului este noul Templu și, în definitiv, noua și singura jertfă sângeroasă a Noii Legi.

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Să mărturisim cu buzele de carne și cele ale inimii. Să proclamăm, căci un astfel de adevăr nu se cade șoptit, ci rostit cu voce de tunet, cât bine ne-a făcut nouă Domnul, prin faptele noastre. Să devenim și noi propovăduitori ai Învierii, din care ne tragem deopotrivă nădejdea mântuitoare, cât și seva trăirii creștine. Hristos a înviat! Îndrăzniți!

Sfintele Paști, ostoirea dorului după Hristos

Cu fiecare sărbătoare pascală, ni se potolesc setea şi foamea după Dumnezeu, se ostoieşte dorul după Hristos; de fiecare dată, împreună cu Toma strigăm: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Iar toate acestea se întâmplă pentru că proslăvirea Învierii Domnului înseamnă a mărturisi că El este chezăşia învierii noastre, Izvorul nemuririi.

Îngenunchem și facem metanii între Paști și Rusalii?

Este permis sau nu, bine sau rău, să îngenunchem şi să facem metanii din ziua Paștilor și până la Rusalii?

Învierea lui Hristos și învierea noastră

Ce ne-ar fi viața fără Hristos înviat? Oare nu scularea Sa din morți motivează toate actele credinței noastre? De aceea postim, ne rugăm, nădăjduim, năzuim, ne poticnim, cădem și ne ridicăm; ducem un război nevăzut cu patimile, cu tentațiile viclene și pizmașe ale trupului, ale lumii, ale celui rău tocmai pentru ca, la finele trecătoarei existențe pământene, să ne întâlnim cu Hristos cel Răstignit și Înviat, Care să ne răsplătească truda, credința, așteptarea, îndelunga răbdare prin sălășluirea în iubirea Preasfintei Treimi.
34 fotografii

(Foto) Ierusalimul – orașul mângâierii oricărui creștin din lume

Foto: Tudor Zaporojanu

Emaus, prima Împărtășanie cu Hristos Cel înviat

A treia zi de Paști are ca temă nu un dialog pe drum, nici o simplă arătare a Domnului către doi cvasi-anonimi. Tema ei este explicarea puterii Sfintei Liturghii, aceasta începând cu aducerea aminte a prorociilor din vechime (corespunzând Antifoanelor), continuând cu un drum (corespunzând Vohodului cu Sfânta Evanghelie și celui cu Sfintele Daruri) și culminând cu mulțumirea Domnului și frângerea pâinii (corespunzând cu repetarea de către preoți a cuvintelor Domnului de la Cina cea de Taină și cu binecuvântarea ofrandei de pâine și vin, care astfel devin însuși Trupul și însuși Sângele Celui jertfit pe Cruce). Hristos este mereu prezent în mijlocul creștinilor care cred în mesajul Evangheliei Sale, o veste a pocăinței, a apropierii Împărăției Cerurilor, dar și a Învierii.

Mucenicia de Înviere a celor șase mii de monahi din pustia Gareji

„Nu şovăi, părinte! a zis monahul. Domnul ne cheamă. E cu putinţă să nu mergem lângă El? Cred că nu se va găsi niciun frate care să nu dorească o asemenea ieşire mucenicească din viaţa pământească. Vădeşte-le deci fără teamă părinţilor mesajul îngerului. Neîndoielnic te vor asculta cu bucurie şi se vor pregăti cu bunăvoinţă pentru întâlnirea cu Hristos.”

Pagini