Ispita nu-i păcat, e prilej de cercetare. „Ridică ispitele, și nu este cine să se mântuiască”, se spune în Pateric. Ispitele au darul de a ne consolida, de a ne întări în bine. Nu ispitele căutate, ci ispitele adevărate, care vin asupra noastră.

De exemplu: ești în familie, se ivește o neînțelegere între părinți și copii; copiii de multe ori nu sunt luători aminte la îndrumările părinților, apare o situație de ceartă.

În loc să te cerți, îți aduci aminte de o poruncă a lui Dumnezeu, care zice: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Și atunci ispita spre ceartă se nimicește prin porunca lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 66)