Judecata de Apoi

Sâmbăta morților sau „Moșii de iarnă” – care este semnificaţia acestei zile?

Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

Ce se întâmplă cu cel care nu se roagă?

Cel care nu se roagă n-are nicio putere în lupta cu ispitele vieţii. El este ca un ostaş fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe şi să-I slujească. 

Ce va scrie în cartea vieții noastre la Judecata de Apoi?

Nimic din viaţa omului, dar absolut nimic, nici faptă, nici cuvânt, nici gând nu rămâne nescris şi toate au însemnătate pentru mântuirea omului, precum o confirmă şi Marele Vasile, zicând: „La Judecată, nu numai faptele şi cuvintele, ci şi gândurile vor fi cercetate”.

Judecata de Apoi – surprinsă în detaliu la Mănăstirea Voroneț

Perioada domniei Sfântului Voievod Ştefan cel Mare reprezintă, cu siguranţă, cea mai rodnică epocă din istoria Moldovei. În acea vreme, ţara a atins atât apogeul politic, economic şi social, cât şi o maximă dezvoltare a culturii sale spirituale. Voievodul moldovean nu a iniţiat războaie în vederea cuceririi altor popoare – dar a reușit să cucerească, fără arme şi sânge, propriul lui popor.

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă (Părintele Paisie Olaru)

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

„Păcatul vrajbei otrăvește atât viața noastră de aici, cât și pe cea de dincolo!”

Acei oameni au murit demult și vrajbele lor au fost uitate de generații. Numai păcatul disputelor lor a rămas, ca să-i vădească la înfricoșătoarea Judecată pe nefericiții repauzați, morți nepocăiți în vrajba lor, și ca să-i lipsească de veșnicele bunătăți ale Raiului, făgăduite celor milostivi, celor blânzi, celor făcători de pace și celor buni.

Prin neosândirea aproapelui dobândim îndrăzneală în rugăciune

Precum copilul neascultător, care tocmai și-a supărat părinții, nu are îndrăzneală să-i roage să-i cumpere un lucru mult dorit de el, tot astfel și sufletul nesupus lui Dumnezeu al celui osânditor nu poate să se ridice cu îndrăzneală la rugăciune. 

La Judecata viitoare, trupul va învia aşa cum a fost

Trupul a murit, a trecut în putreziciune, însă acel trup va învia aşa cum a fost. Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii vor suferi. Trupul este înviat ca prin el să sufere aceste dureri la care vor fi supuşi pentru viaţa lor netrebnică, zadarnică. La Judecata viitoare şi sufletul şi trupul vor primi direct şi corect preţul vieţii lor pământeşti.

Stai la sfat de taină cu sufletul tău

Sufletul devine limpede doar pentru omul însuşi, atunci când el intră în sine însuşi şi începe a ţine sfat cu sine despre felul în care trebuie să fie şi despre ceea ce trebuie să întreprindă. 

La vremea Judecății, se vor arăta cer nou și pământ nou ‒ vedenia Sfântului Vasile cel Nou

Atât de mare era frumusețea și măreția în care s-a îmbrăcat pământul acela minunat în înflorirea pomilor acelora minunați și a ierbii aceleia preadesfătate, pe care ochiul nu a văzut-o, cum s-a spus, și urechea nu a auzit-o și la inima omului nu s-a suit, încât, uimit fiind cu totul de atâta măreție și strălucire, am îndrăznit și am zis către îngerul acela dumnezeiesc care mă călăuzea: „Doamne al meu, care este Împărăția cerurilor despre care am auzit adeseori din dogmele dumnezeiești și bisericești și din Însăși Sfânta și Preacurata Evanghelie, că este minunată și fără de asemănare mai presus decât orice împărăție pământească? Oare nu cumva este aceasta care se arată înaintea ochilor noștri, care este fără de asemănare și necuprinsă prin frumusețe și măreție?”

Pagini