Judecata de Apoi
 

Să ne rugăm să avem parte de privirea blândă a lui Hristos la Judecată

Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor şi dulce, dar e şi teribil, e Cel care n-a pregetat a Se lăsa răstignit. El ne cere să luăm foarte în serios situaţia noastră de creştini. Cu El nu-i de şagă şi de joacă. Pe oameni îi putem minţi, înşela, amăgi, duce cu vorba. Pe Dom­nul nu-L putem minţi, înşela, amăgi, duce cu vorba. Dacă ne lepădăm şi ne ruşinăm de El, şi El Se va lepăda şi ruşina de noi la Judecata din urmă.

Când va veni vremea să răspundem Judecătorului

Cel mai greu chin în infern este să vezi ce consecințe au putut avea unele gânduri, cuvinte, fapte ale tale.

Hristos este Iubire - eu știu să iubesc?

E o întrebare justificată, să ne-o punem toţi: „Iubesc sau nu iubesc?”. Că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru Apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Băgaţi de seamă, iubirea e criteriu de Judecată!

„Te spune fața cum ți-e viața” - sufletul se oglindește în trup

Noi ne închipuim că sufletul este aşa cam cum arată omul în viaţă. Când ne gândim la părinţii noştri care au trecut la cele veşnice, noi niciodată nu-i vedem după partea lor sufletească, ci totdeauna îi vedem după partea lor fizică. Ca şi când ar fi între noi, ca şi când aşa cum i-am văzut noi în viaţa de toate zilele, cum au trăit împreună cu noi...

Cum va arăta păcătosul la Judecata de Apoi?

Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor. Unele rămân însă tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă. Pentru ce? Pentru că întru ele s-a stins viaţa lăuntrică, s-a pierdut putinţa de a primi hrană, de a respira aer şi a-şi pune în mişcare sevele lor. Iată, deci, icoana adevărată a omului păcătos, care ne arată cum va fi acesta în ziua Învierii obşteşti!

Caracterul provizoriu al judecății particulare

Biserica se roagă și azi pentru toți cei adormiți, drepți și păcătoși, și pentru mântuirea lor, căci nu se știe care sunt drepți. Cel mai mare ajutor le vine însă celor adormiți de la pomenirea lor la Sfânta Liturghie. Ecteniile pentru cei adormiți se întemeiază pe iubirea noastră și pe mila lui Dumnezeu.

Rugându-ne sfinților, ne dăm întâlnire cu ei după moarte

Îi vom recunoaşte şi vom fi prieteni cu sfinții, pentru că ne-am rugat lor, le-am citit scrierile, am citit vieţile lor.

Cei care au fost milostivi în istorie, vor fi binecuvântaţi în eternitate

Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioşilor ca persoane individuale, cât şi apariţia instituţiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit şi apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru străini, cămine pentru copii orfani şi cămine pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi şi cantine pentru săraci.

La Judecata de Apoi vom da seama pentru lumina, pacea şi bunătatea pe care nu le-am oferit aproapelui nostru

La Judecata de Apoi vom fi judecați după cum am contribuit la binele și mântuirea semenilor noștri. Nu vom fi judecați doar pentru faptele care ne privesc pe noi. Vom fi judecați în „rețea”. Folosesc acest termen binecunoscut de frățiile voastre, căci aproape toți ne aflăm în aceste rețele virtuale, dar nelucrătoare. Noi însă suntem legați unii de alții într-o rețea nevăzută, dar adevărată și lucrătoare, de legături duhovnicești.

Iadul – neputinţa de a-L iubi pe Dumnezeu

Osândirea unora la chinuri nu e un act al lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci constă tocmai în neputinţa lor de a simţi iubirea Lui, neputinţă pe care şi-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a răspunde cu fapta iubirii Lui. În judecata finală a lui Dumnezeu asupra oamenilor se arată totuşi respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, a cărui iubire a aşteptat-o.

Pagini