Judecata de Apoi
 

Rugându-ne sfinților, ne dăm întâlnire cu ei după moarte

Îi vom recunoaşte şi vom fi prieteni cu sfinții, pentru că ne-am rugat lor, le-am citit scrierile, am citit vieţile lor.

Cei care au fost milostivi în istorie, vor fi binecuvântaţi în eternitate

Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioşilor ca persoane individuale, cât şi apariţia instituţiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit şi apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru străini, cămine pentru copii orfani şi cămine pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi şi cantine pentru săraci.

La Judecata de Apoi vom da seama pentru lumina, pacea şi bunătatea pe care nu le-am oferit aproapelui nostru

La Judecata de Apoi vom fi judecați după cum am contribuit la binele și mântuirea semenilor noștri. Nu vom fi judecați doar pentru faptele care ne privesc pe noi. Vom fi judecați în „rețea”. Folosesc acest termen binecunoscut de frățiile voastre, căci aproape toți ne aflăm în aceste rețele virtuale, dar nelucrătoare. Noi însă suntem legați unii de alții într-o rețea nevăzută, dar adevărată și lucrătoare, de legături duhovnicești.

Dumnezeu pe toți ne vrea mântuiți – dar de noi depinde să evoluăm de la egoism, la jertfelnicie

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii fără osebire. Așadar, din perspectiva lui Dumnezeu, Dumnezeu pe toți oamenii îi mântuiește, vrea mântuirea tuturor oamenilor, și Dumnezeu pe toți oamenii i-a predestinat la mântuire. Și de unde știm noi lucrul acesta? Pentru că până și Iadul este mântuire (ființa umană nu piere), și Iadul este un mod de desăvârșire − dar este Iad, nu Rai. Pentru că însuși cel osândit nu e deschis înaintării, el însuși nu se deschide înaintării în desăvârșire.

Să dăm lui Dumnezeu puținul timp al vieții noastre și vom dobândi veșnicia

Chiar dacă viața noastră s-ar întinde șaptezeci sau optzeci de ani, ca nimic este, în comparație cu vecii nesfârșiți. Da, frații mei, da, vă rog, să ne înfățișăm bine înaintea Domnului Atotțiitorul. Să devenim cu bun nume și pe pământ, și în cer, urmând părinților. Să ne aducem aminte unii de alții în veacul viitor, nu cu învinuire și întristare, ci mai degrabă cu bucurie și fericire și voioșie, când vor fi răsplătirile pentru cele viețuite aici, când Judecătorul va ședea pe tronul slavei Lui.

Spre Valea lui Iosafat – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Calea aceasta pe care mergem este cale tainică. Pe aici a coborât Domnul şi Mântuitorul în noaptea Cinei celei de Taină. Şi era întuneric, şi era frig, şi nu departe Îl pândeau trădătorii. Dar El mereu se ruga şi îşi mângâia ucenicii îngânduraţi... Întăreşte-ne şi pe noi, Fiul lui Dumnezeu, în noaptea ispitelor şi în întunericul patimilor. Coboară şi urcă cu noi în calea vieţii. Nu ne lăsa singuri, nici în noapte, nici în zi. Întăreşte-ne să mărturisim Adevărul, să Te propovăduim înaintea oamenilor, să suferim pen­tru Tine, să-i iertăm pe toţi şi să iubim Biserica.

Iadul - neputinţa de a-L iubi pe Dumnezeu

Osândirea unora la chinuri nu e un act al lipsei de iubire a lui Dumnezeu, ci constă tocmai în neputinţa lor de a simţi iubirea Lui, neputinţă pe care şi-au pricinuit-o prin lipsa de efort a voii lor de a răspunde cu fapta iubirii Lui. În judecata finală a lui Dumnezeu asupra oamenilor se arată totuşi respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, a cărui iubire a aşteptat-o.

Moșii de iarnă sau tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte

Sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșatei Judecăți este rânduită de Biserica Ortodoxă pomenirii de obște a tuturor moșilor și strămoșilor noștri trecuţi din această viață. Trupurile lor dorm cuminţi sub brazda țării, dar sufletele lor, Dumnezeul celor vii și al celor morți le-a aşezat, după 40 de zile de la despărțirea de lumea pământeană, în starea potrivită cu pregătirea și lucrarea fiecăruia.
La Judecată, Hristos va căuta să vadă cât regăsește din El în sufletul nostru.
___   Părintele Constantin Necula

„Păcatul vrajbei otrăvește atât viața noastră de aici, cât și pe cea de dincolo!”

Acei oameni au murit demult și vrajbele lor au fost uitate de generații. Numai păcatul disputelor lor a rămas, ca să-i vădească la înfricoșătoarea Judecată pe nefericiții repauzați, morți nepocăiți în vrajba lor, și ca să-i lipsească de veșnicele bunătăți ale Raiului, făgăduite celor milostivi, celor blânzi, celor făcători de pace și celor buni.

Pagini