Cheltuielile pentru ridicarea katholikonului mănăstirii au fost suportate de domnitorul Moldovei Alexandru Lăpuşneanu şi de soţia sa Ruxandra, iar supravegherea lucrărilor a fost încredinţată fostului Mitropolit al Moldovei, Teofan, retras din scaunul mitropolitan la Dohiariu.

Pisania bisericii centrală a mănăstirii mărturiseşte: „Această sfântă şi faimoasă biserică a dumnezeieştii mănăstiri a preamăriţilor conducători ai oştilor cereşti Mihail şi Gavriil, pe nume Dohiariu, s-a ridicat din temelii şi a fost împodobită cu concursul şi cheltuiala prea evlaviosului Io Alex. Voievod al întregii Moldove, egumenind Kir Teofil ieromonah, Ind XI, 1567”.

Stilul bisericii, cu stâlpi de susţinere şi fără abside exterioare, aminteşte de bisericile din Moldova. Pridvorul exterior este în întregime pictat, în peretele de nord al pridvorului interior se află mormântul Mitropolitului Teofan al II-lea al Moldovei.

Pronaosul este neobişnuit de mare. Pictura murală de aici (1568), precum şi cea din naos, urmează tehnica Şcolii Cretane. Pe peretele de miazăzi este pictat domnitorul Alexandru Lăpuşneanu împreună cu soţia sa Ruxandra şi cu fiul lor Bogdan, iar pe cel de miazănoapte este reprezentată în dimensiuni mari „Rădăcina lui lesei”.

În naos, vrednice de luat în seamă sunt catapeteasma aurită (1783), horosul (secolele XVI-XVII) din jurul policandrului, precum şi Icoanele Sfinţilor Arhangheli în dreapta.

(Foto) Mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos – marea ctitorie a domnitorului Alexandru Lăpuşneanu