Liturghia este un rezumat al întregii Evanghelii, închipuirea vieţii pământeşti a lui Hristos, repetare a jertfei Sale de pe Golgota - junghiere perpetuă - a morţii Sale pentru păcatele noastre, pomenirea învierii Sale şi a înălţării la cer. La Liturghie trebuie să ne ducem cu cea mai mare evlavie şi să stăm cu înţelegere şi cu cele mai cucernice sentimente şi concentrându-ne gândurile, lăsând deoparte toată grija cea lumească, aşa cum se cântă în imnul Heruvic: Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim. Cum îi „închipuim” noi pe heruvimi? Prin aceea că, asemenea lor, cântăm o cântare întreit-sfântă; ca şi ei îl primim în noi, întreg, pe Hristos Dumnezeu, în inimă, ca pe un scaun de heruvimi; îl purtăm în noi, Îl iubim cu înflăcărare, aşa cum îl iubesc heruvimii, şi pentru dragostea ce I-o purtăm ne dezlegăm inimile de orice iubire pământească: fiindcă iubirea pământească nu se potriveşte cu iubirea lui Dumnezeu. Dispreţuieşte, creştinule, desfătările trupeşti, dacă vrei să guşti din dulceaţa dumnezeiască, veşnică, sfântă; altminteri nu vei putea gusta dulceaţa lui Dumnezeu!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 196)