legătura cu Dumnezeu

Cum lucrează Harul?

Mai întâi cu dumnezeiască cuviinţă harul trezeşte conştiinţa.

Găsiţi timp şi pentru Dumnezeu!

Să trăim lucrurile pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru ca să ne ştie oamenii că suntem noi cine-știe-cine, că am făcut noi cine-ştie-ce. Dumnezeu ştie cine suntem, Dumnezeu ştie ce suntem.

Iubeşte pe cel căzut şi păcătos, câtă nevoie are de tine!

Nu-i aşa că faţă de trupul bolnav avem mai multă grijă şi gingăşie, decât atunci când este sănătos? Ei bine, să ştiţi că şi aceşti nefericiţi, pe care noi îi socotim nişte lepădaţi, aceşti criminali au şi ei inimă omenească, îi mustră conştiinţa, se chinuie. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” Da, tocmai cu ei trebuie să fim mai atenţi, tocmai faţă de ei trebuie să avem cât mai mult tact în cuvinte, fiindcă ei sunt grav bolnavi cu duhul.

Căutând voia lumii, restrângem timpul oferit lui Dumnezeu

Din râvnă devenim specialişti în canoane, ne îngrijim să cunoaştem Legile care conduc Biserica. Însă nimeni nu ne-a făcut judecători, cu atât mai mult Cel Care ne-a cerut să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi. Decidem să aplicăm canoane mai ales altora şi devierilor lor şi îngrădim Lumina. Aşezăm pietre care închid şi, treptat, le părăsim, le respingem cu totul şi ne justificăm atitudinea lipsită de toleranţă ca fiind râvna celui convertit.

Efectele ierurgiilor asupra omului și a naturii

Natura neînsufleţită, care în urma blestemului ajunsese în dezarmonie cu omul, redevine astfel în mediu prielnic pentru traiul omului, un auxiliar pentru existenţa şi mântuirea lui. Prin om, ea devine totodată asociată sau părtaşă cu el la cultul divin, adică la preamărirea Ziditorului de către om, prin Biserică.

Dezbinarea în timpul Covid-19

Aparența este singura care contează, până la urmă, atunci când vine vorba despre relația cu oamenii din jur. Și, stând sub stindardul zdrențuit al vorbelor goale, nu mai observăm cât de crâncen, dezolant de singuri am devenit. Învrăjbiți, mergând umăr la umăr, suntem pustiiți de sens și de țintă, fără cuvinte și idealuri comune. Doar lozincile par a ne oferi un rost. De aceea le repetăm întruna, justificându-ne mersul singuratic îndărăt. Dezbinați.

„Gânduri senine” ale Părintelui Teofil Părăian pentru înfruntarea bolilor trupești și a suferințelor lăuntrice

Cu deosebit echilibru spiritual și discernământ duhovnicesc, Părintele Teofil ne îndemna să nu căutăm și să nu cerem suferințe. Și chiar și atunci când vin asupra noastră, pe lângă sfatul duhovnicului, să apelăm la iscusința medicilor.

„Abia aștept să se termine cu pandemia, că tare mi-e dor de Dumnezeu!”

M-aș fi așteptat ca distanțarea socială și restricțiile din perioada stării de urgență să ne deschidă calea către rugăciune, credință și Dumnezeu. Dar muzele tac, nebăgate în seamă, intelectul este hrănit cu fum toxic și înecăcios, iar drumul către desăvârșirea întru Hristos devine tot mai lung deoarece, se pare, ne îndreptăm în direcția opusă.

Menirea omului pe pământ

Doar Ziditorul ştie întreaga vrednicie a sufletului omenesc, pe care El l-a zidit după chipul şi asemănarea Sa, şi numai El poate preţui după vrednicie nemărginita lui dragoste şi dăruire față de El, Domnul Dumnezeu.

Neamul și familia – redute ale credinței și ale mântuirii

Pentru familia contemporană, aflată într-o alergare tot mai frenetică pentru obținerea celor materiale, programul de rugăciune recomandat de Părintele Dionisie trebuie să îmbine rugăciunea eclesială, făcută în biserică și cea personală, din intimitatea căminului. Totodată, membrii ei sunt chemați să participe la Sfânta Liturghie considerată, pe bună dreptate, „temelia tuturor bunătăților” și să primească, cât mai des cu putință, dar cu responsabilitate și pregătire specială, Trupul și Sângele Domnului, spre sănătate trupească și mântuire sufletească.

Pagini