Liniştea exterioară, departe de lume, cu discernământ în nevoință şi cu rugăciune neîncetată, foarte repede aduce şi liniştea lăuntrică — pacea sufletului — care este condiţia absolut necesară pentru lucrarea subţire duhovnicească. Atunci omul nu mai este deranjat de neliniştea exterioară, pentru că în esenţă numai trupul se află pe pământ, în timp ce mintea se află în Cer.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol.I: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 188-189)