Această liturghie s-o împlinească nu numai băieţii, ci şi fetiţele, pentru că nicăieri nu s-a dat vreo poruncă s-o împlinească numai bărbaţii, cum se întâmplă în viaţa lumeasccă. În “teatrul” Bisericii sunt primiţi şi femei şi bătrâni şi tineri şi sclavi şi oameni liberi. Oriunde e nevoie aici ca sufletul să “iasă pe scenă”, nici firea, nici vârsta, nici meseria sau funcţia pe care o are cineva în viaţa lumească şi nici altceva de felul acesta nu poate fi un obstacol.

De aceea vă rog pe toţi să vă predaţi fiii şi fiicele de la vârsta cea mai mică acestei liturghii şi să depuneţi în sufletele lor bogăţia care se potriveşte vieţii cereşti, fără să ascundeţi aur în pământ sau să adunaţi argint. Depuneţi în sufletele lor bunătatea, smerenia, buna-cuviinţă, înţelepciunea şi orice altă virtute. Liturghia tocmai de această cheltuială are nevoie. Dacă strângem această bogăţie pentru noi şi pentru copiii noştri, şi în această viaţă ne vom bucura de strălucire, dar şi în cea viitoare vom auzi vocea fericită cu care Domnul Iisus Hristos îi recunoaşte ca ai Săi pe toţi cei care L-au mărturisit.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, pp. 19-20)