Lucrarea de căpătâi a preotului este aceea de a aduce jertfă lui Dumnezeu pe Sfântul Jertfelnic. Dar aceasta devine evident din momentul învestiturii preotului de către arhiereu şi numai prin predanie, când zice: „Primeşte odorul acesta, şi-l păstrează pe el până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când iarăşi se va cere de la tine". Preoţilor le sunt rânduite şi celelalte slujiri de către arhiereu: a boteza şi a unge cu Sfântul şi Marele Mir pe cei botezaţi, a săvârşi Taina Nunţii, a mărturisi şi a ierta păcatele celor ce se pocăiesc, a înmormânta morţii, a mirui, a citi rugăciuni pentru cei aflaţi în neputinţe, pentru cei posedaţi şi tulburaţi de duhuri necurate, a povăţui şi a învăţa turma. Propovăduirea în biserică a fost şi este lucrarea şi vrednicia episcopului pe care acesta o încredinţează, după voia lui, preoţilor, dacă vor fi vrednici de aceasta. Sfântul Ioan Gură de Aur, ca episcop, alcătuia predica şi despre aceasta mărturiseşte după cum urmează: „Iar acum vom încredinţa aceasta (săvârşirea botezului) celor mai simpli dintre preoţi, iar cuvântul învăţăturii, celor mai înţelepţi".

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 43)