Un frate, văzând pe Părintele Cleopa șezând pe cerdac, s-a apropiat de el, sărutându-i mâna și cerându-i binecuvântare. Dar nu i-a destăinuit că era foarte luptat în inimă de gânduri rele. Părintele, uitându-se la chipul lui, i-a zis: „Frate, mergi la duhovnicul tău, spovedește-te curat și să-i ceri canon ca să te izbăvești de gândurile cele necurate ce te stăpânesc.”

(Arhim. Ioanichie Bălan, Viața Părintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, p. 202)