În ochii albaștri și limpezi ai Maicii Iuvenalia de la Mănăstirea Durău poți citi o întreagă istorie, istoria unui om încercat, a unui suflet care a trăit epoci despre care noi aflăm doar din cărți. A prins cel de-al Doilea Război Mondial, când o săptămână a fost nevoită să stea în biserica Mănăstirii Durău.

De asemenea, a trecut cu bărbăție și peste momentul Decretului 410 din 1959, când multe maici și călugări au fost scoși din mănăstiri. Dumnezeu a înzestrat-o cu darul răbdării și cu harul rugăciunii. Așa a răzbit, împărtășindu-ne și nouă bucurii și dureri, deopotrivă, cu același zâmbet cald.

„Dragă, de la mine n-ai ce învăța”

Acest om este în întregime bunătate, blândețe, smerenie și dragoste. Și dacă ar mai fi ceva de adăugat, ar fi cuvintele rugăciunii sale unse cu miere, cu care îi învăluie pe oamenii care o vizitează: „Dumnezeu să vă scrie în cartea vieții și să vă ducă la masa Sântului Vasile cel Mare în cealaltă lume, acolo, cu toți îngerii și Sfinții! Să vă mântuiți în Domnul și să vă rugați și pentru noi. Pentru toată lumea să faceți rugăciune. (...) Dă-le, Doamne, oamenilor cu inimă bună îndeplinirea cererilor lor. Ce doriți, să vă dea Măicuța Domnului! Ea să vă audă și să vă povățuiască!”.

Îmi spunea câte ceva și tot adăuga: „Dragă, de la mine n-ai ce învăța”.  O port în suflet pe Maica Iuvenalia de la poalele Muntelui Ceahlău. Pe 2 octombrie va împlini 93 de ani.

***

„Picioarele mă dor, mâinile mă dor, capul mă doare, urechile mă dor, dar mulțumesc lui Dumnezeu și mă rog Lui, de azi pe mâine, cât mă va mai ține, să mă păzească de rele, să pot umbla pe picioarele mele, să nu cad la vreun pat, la vreo boală. Când o fi, să mă strângă Dumnezeu cum știe El mai bine. Că așa a fost bunicul meu: a fost călugăr și a murit făcând treabă. Și tatăl meu, tot la fel. El era la pescărie. Se ducea odată cu o cutie, să dea mâncare la pești, și a murit. Părintele Arhiepiscop Pimen, care era pe atunci preotul nostru la Durău, în sat, l-a îngropat. Așa să mor și eu, pe picioare, să nu necăjesc, că n-am pe cine...”

***

„Mulțumim, Tată ceresc, pentru toate bunătățile cele pământești pe care ni le dăruiești. Nu ne lăsa lipsiți nici de cereasca Ta Împărăție, ci precum în mijlocul ucenicilor ai venit, pace dăruindu-le, vino și la noi și ne mântuiește. Amin!”