Inițial, în acest loc retras a existat o sihăstrie a Mănăstirii Bistrița, ctitorită de Cuviosul Iosif.

Originar din ținutul Neamțului, Cuviosul Iosif a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Bistrița. Mai târziu, a plecat să se închine la Locurile Sfinte și s-a retras într-o peșteră de pe Valea Iordanului, , iar în jurul său s-au adunat rând pe rând 17 ucenici. După năvălirea arabilor în Țara Sfântă, Cuviosul Iosif și ucenicii săi s-au întors în Moldova, la Mănăstirea Bistrița. Negăsind aici liniștea necesară vieții duhovnicești, s-au retras pe locul Mănăstirii Bisericani de astăzi, nevoindu-se în peșteri de piatră sau în bordeie din lemn și pământ.

După ce numărul ucenicilor a crescut, Cuviosul Iosif a ridicat, în anul 1492, o biserică din lemn în apropierea peșterii mari. De asemenea, el a organizat rânduiala slujbei neîntrerupte, împărțind călugării în trei cete, fiecare ceată slujind timp de trei ore, după modelul Mănăstirii Studion din Constantinopol.

Grădina Maicii Domnului de la Bisericani

După o incursiune a turcilor, care au incendiat biserica, monahii de la Bisericani au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum, însă, Maica Domnului li s-a arătat dintr-un stejar și i-a întrebat: „Unde mergeți?” Ei au răspuns: „Ne ducem la grădina ta!” Atunci, Maica Domnului le-a spus: „Întoarceți-vă, căci și aici este grădina mea.”

În amintirea acestei minuni, într-un stejar a fost așezată o icoană, la care credincioșii din toată țara vin să se roage, aprinzând lumânări și candele.

În vremea domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527), nepotul Sfântului Ștefan cel Mare, călugării de la Bisericani au reușit, cu ajutorul voievodului, să ridice o biserică de piatră. Mai târziu, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu s-au numărat și ei printre ctitorii mănăstirii.

Cuviosul Chiriac Pustnicul

Al doilea mare nevoitor de la Bisericani a fost Cuviosul Chiriac, care a trăit la începutul secolului al XVII-lea. Acesta s-a retras într-o peșteră din Muntele lui Simon, unde a viețuit singur timp de 60 de ani.

Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, l-a cunoscut personal și, după mutarea sa la Domnul, i-a sărutat sfintele moaște, care au fost inițial așezate în peștera sfântului. Mai târziu, din cauza tulburărilor din țară, moaștele sale au fost împărțite.

În acea perioadă, Schitul Bisericani a fost recunoscut oficial ca mănăstire.

Ctitori și donatori

În 1627, în timpul domniei lui Miron Barnovschi, s-au construit primele trei turnuri ale incintei. În 1631, în vremea lui Moise Movilă, marele logofăt Dumitrașcu a zidit și turnul cel mare din colțul sud-vestic.

Tot atunci au fost ridicate și zidurile de incintă dintre aceste turnuri, iar Mănăstirea Bisericani a devenit un loc sigur chiar și în vremuri de mare tulburare. În 1637, sub domnia lui Vasile Lupu, au fost construite pronaosul bisericii, clopotnița de deasupra sa, trapeza cu pivnița și mai multe chilii din lemn.

Biserica ridicată de Ștefăniță Vodă, cu toate adaosurile ei din 1637, a început să se degradeze, astfel că în 1786 a fost refăcută din temelii de către voievodul Constantin Dimitrie Moruzi, în timpul starețului Ioil.

Decădere

În 1821, în timpul Eteriei, mănăstirea a fost prădată, multe dintre odoarele ctitorești fiind furate sau distruse. Cele care au rămas au fost topite și refăcute în obiecte de cult de către stareții Veniamin și Nicon Marinescu (1838-1854).

În 1885, partea vestică a mănăstirii a fost transformată în penitenciar, funcționând astfel până în 1900, când zidurile au fost dărâmate, iar deținuții au fost mutați la Mănăstirea Pângărați.

În 1911, în incinta fostei mănăstiri, în partea vestică, a fost organizat un sanatoriu TBC, care s-a extins în 1920, ocupând trei clădiri etajate din Sud, Sud-Est și Sud-Vest față de biserică. Pe măsură ce spitalul s-a extins, majoritatea călugărilor au plecat, iar mănăstirea a fost retrogradată la statutul de schit, subordonat Mănăstirii Bistrița.

După 1974, protosinghelul Atanasie Cismașu a continuat viața monahală, slujind în biserică la sărbători și vinerea la micuța capelă construită în 1898 de Constantin Andreiescu din Piatra Neamț, aflată la 500 de metri mai jos de biserică.

Înviere

În 1991, Preafericitul Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei, a ridicat din nou schitul la rang de mănăstire. În 1993, protosinghelul Serafim Mihali a fost numit stareț și a început lucrări de restaurare, construind o clădire pentru chilii și un grajd.

Pe 9 iunie 2024, noua biserică a mănăstirii a fost sfințită de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord. Lăcașul de cult este închinat Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, precum și Sfinților Iosif și Chiriac de la Bisericani, și se află în apropierea paraclisului istoric al așezării monahale. Lucrările de construcție s-au desfășurat în ultimele două decenii.

În prezent, Mănăstirea Bisericani are trei altare de rugăciune:

• Biserica voievodală „Buna Vestire”, din incinta sanatoriului,
• Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului”, ridicat pe locul unde s-a arătat Maica Domnului,
• Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, lângă paraclisul istoric.

Date de contact:

📍Adresă: Sat Scăricica, comuna Alexandru cel Bun, cod 617507, jud. Neamț 
📞Telefon: 0745 214217
📧 Email: bisericani@mmb.ro
🌐Site: https://bisericani.mmb.ro/