Mănăstirea Stavnic se afla la 20 kilometri de oraşul Iaşi şi este continuatoarea Schitului Vovidenia (Stavnic), situat în pădurile ce împrejmuiau oraşul în secolul al XVIII-lea. Acest schit cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” a fost ctitorit de către medelnicerul Constantin Cucoranul, devenit ulterior vieţuitor al acestei mănăstiri, cu numele de monahul Calistru. În anul 1766, urmaşii ctitorului au închinat acest schit Mănăstirii „Sfantul Spiridon” din Iaşi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica Schitului Stavnic a fost bombardată, ceea ce a dus în anul 1947, din cauza imposibilităţii restaurării acesteia, la trecerea în patrimoniul parohiei Slobozia, urmând ca aceasta să o restaureze. După Revoluţia din decembrie 1989 vechiul schit Stavnic a renăscut, de această dată ca paraclis mitropolitan, purtând numele de Mănăstirea Stavnic şi având ca protector pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie,  Izvorâtorul de Mir.