Mănăstirea Stânişoara

Cuviosul Neofit Sihastrul, cel mai vestit dintre sihaştrii de la Stânişoara

După mai mulţi ani, osemintele Cuviosului Neofit au fost descoperite de un călugăr ce păştea vitele mănăstirii, oseminte pe care, aducându-le la Cozia, le-a îngropat egumenul alături de biserică. Noaptea însă, arătându-se cuviosul în vis egumenului, i-a poruncit să-i ducă oasele înapoi în peşteră. Aşa au ajuns osemintele Cuviosului Neofit în peştera sa. Apoi, auzindu-se despre aceasta, mulţi credincioşi veneau la peşteră şi primeau ajutor în necazurile lor. 

Mănăstirea Stânişoara – sihăstria din munţii Coziei

Mănăstirea Stânişoara este amplasată la poalele masivului Cozia, pe versantul său sudic, pe teritoriul localităţii Călimăneşti, judeţul Vâlcea.

Ieroschimonahul Sava Popescu, un duhovnic ales al monahismului românesc

În anul 1895, Cuviosul Sava este rânduit stareţ în mănăstirea de metanie. Dar, fiind smerit şi iubitor de linişte, după puţină vreme a renunţat la această cinste, alegându-şi tăcerea şi neîncetata rugăciune. Însă, pentru blândeţea şi nevoinţa lui, tot soborul îl iubea şi îl avea de duhovnic. La fel îl căutau şi mirenii, pentru sfat şi mângâiere.

Schimonahul Atanasie Popescu, proslăvit de Dumnezeu cu daruri duhovniceşti

În mănăstire era iubit de toţi, mai ales pentru două daruri duhovniceşti. Citea la strană foarte clar şi frumos, fără nici o greşeală, şi cânta îngereşte, de mişca inimile tuturor. Era încă bun tipicar, ascultare pe care a dus-o toată viaţa. Cincizeci de ani a cântat şi a citit părintele Atanasie în Biserica lui Dumnezeu, fără a ieşi vreodată din mănăstire. Iar pentru smerenia inimii lui, a dobândit de la Hristos darul neîncetatei rugăciuni şi mângâierea Duhului Sfânt.

Cuviosul Meletie Sihastrul – peste 40 de ani de aspră nevoinţă în peşteră, pe Muntele Stânişoara

Se spunea despre Cuviosul Meletie Sihastrul că zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească. La bătrâneţe, nemaiputând coborî, s-a rugat lui Dumnezeu şi a izvorât un puternic izvor de apă înaintea peşterii lui, ce se cheamă până astăzi „Izvorul lui Meletie”.

Viaţa Sfântului Cuvios Neofit de la Mănăstirea Stânişoara

Cuviosul Neofit își omora trupul cu tot felul de nevoințe pustnicești, împodobindu-se cu multe virtuți: dragostea nefățarnică către Dumnezeu, bucurie pentru conștiința cea fără de prihană, pace după biruința tuturor patimilor, îndelungă răbdare în ispite și în necazuri și blândețe în neștiința de mânie.

Viaţa Sfântului Cuvios Meletie de la Mănăstirea Stânişoara

Toată purtarea lui de grijă era a fi plăcut lui Dumnezeu și a petrece în post și în rugăciuni și în curăția trupească și sufletească; adică a avea totdeauna gândurile sale curățite și a surpa toată înălțarea ce se ridică asupra înțelegerii lui Dumnezeu; apoi a-și robi toată înțelegerea sa în ascultarea lui Hristos.

Utrenia Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara

Lumina cea negrăită în inimi primindu-o, în munte v-aţi nevoit pentru dragostea Domnului și cununa răsplătirilor în ceruri ați primit. Iar noi laudă vă aducem, Sfinților Cuvioși Părinţi Neofit şi Meletie, strigând: Bucuraţi-vă, întărirea sihaştrilor şi slava creştinilor!

Vecernia Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara

De Dumnezeu iubitorilor Părinţi, suindu-vă în munţii faptelor bune, locaşuri Preasfântului Duh v-aţi arătat, iar acum ca făclia în sfeşnic luminaţi în lume, Cuvioşilor Neofit şi Meletie; rugaţi-vă lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Neofit şi Meletie, de la Mănăstirea Stânişoara, având ca zi de prăznuire data de 3 septembrie.