Pentru cei sătui de pandemii de ură, pentru care munca nu e sinecură. Pentru a reanima curajul și a regăsi sensul. Pentru că nu există loc pe care să nu-l poată sfinți omul. Pentru că litera, pentru că școala, pentru că amvonul. Pentru a înțelege cele de azi din cele de odinioară. Pentru zilele în care se cultivă panica de dimineață până seară. Pentru întristați și dezgustați. Pentru cei demobilizați. Pentru cei cu gură de cântat și pentru cei cu inimi de colindat. Pentru toți și pentru toate, nouă dialoguri pentru o viață nouă. Adică înnoită, paulin, în Hristos (Romani 6, 4).

Părintele Constantin Necula – aluatul care dospește toată părtășia. Invitații – nouă personalități din România. Nouă vocații. Nouă experiențe. Nouă mărturisiri. Nouă uimiri. Nouă împliniri. Nouă împăcări. Nouă bucurii. Nouă modele. Nouă ne pasă. Nouă.

Prof. Dr. Dorel Săndesc ne dezvăluie o altă față a secțiilor A.T.I., una în care suflarea Duhului oxigenează, deopotrivă, suflete de pacienți și de medici.

Dr. Bogdan Florea, „zilier la Dumnezeu”, ne scutură de prejudecățile privind telemedicina sau bolnavii epileptici.

Actrița Manuela Hărăbor ne încredințează că Hristos „face distribuția perfectă și știe să ne adune exact acolo, în așa fel încât să avem câștigul maxim pentru fiecare dintre noi”.

Prof. univ. dr. Sorin Radu, rectorul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, avertizează că putem deveni foarte repede „moderni” prin asimilarea tehnologiei, dar că „nu vom deveni niciodată oameni” fără educație, fără „lucrurile esențiale”.

Academicianul Ioan-Aurel Pop constată, cu durere, cât de neziditoare e proliferarea de „neomarxiști mascați, progresiști, postmoderniști și egalitariști”, căci „ura nu poate crea cultură”, iar noi „avem nevoie de oameni îndreptați, nu de oameni condamnați”.

Jurnalistul Mircea Radu ne aduce o veste bună, cea mai înviorătoare știre din aceste vremuri apăsătoare: „România și-a păstrat miezul, și-a păstrat credința, România mocnește, România are nevoie doar de un semn”.

Actorul Vasile Muraru își „face profesia” pentru „poporul care e în Biserică”, având „zâmbetul pe buze” și rugăciunea în inimă, chiar și pe scenă.

Silviu Biriș, actorul care și-a îndreptat pașii spre Teologie, e convins: „cu cât te uită oamenii mai mult, cu atât Dumnezeu te descoperă și mai tare și are grijă”.

La fel ca la fiecare sfârșit de an calendaristic, la final de carte vine să ne colinde Ducu Bertzi și să ne mai taie din maioneza teologiei academice: „Dumnezeu stă câteodată pe o coardă de chitară și privește melancolic, așa, la lumea din jur”.

Cele nouă dialoguri au fost purtate în direct pe portalul Doxologia, cu purtarea de grijă a lui Cătălin Acasandrei. Se găsesc și acum pe internet. Diferența dintre talk-show-urile cu care ne-am prea obișnuit în epoca post-decembristă și aceste schimburi de replici sunt precum diferența dintre propagandă și mărturisire. Apropo, ce frumos sună, de fapt, acest „șablon”, pe nedrept deturnat în peiorativ: schimb de replici. Parcă-i vezi pe cei doi parteneri de dialog cum își oferă unul altuia bucățele de suflet împăturite în cuvinte.

Chiar dacă nimic nu poate înlocui vizualizarea online a celor nouă taifasuri tămăduitoare, nici chipurile, nici inflexiunile din voce, totuși transcrierea lor în acest volum le oferă o dimensiune nouă.  Cu fiecare șarjă, cu fiecare idee, se încheagă un adevărat manual. Un manual de înălțat inimi la școala Vieții. Căci, da, chiar și când suntem cu moralul la pământ, ne putem înălța inimile către Cer. Sau poate că mai ales atunci. Căci nu degeaba Mântuitorul l-a învățat smerenia pe Sfântul Cuvios Siluan Athonitul astfel: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!”

„Dumnezeu și inima omului. Tihna clipei cu personalități din România” * este un manual de tresăriri și de edificări. De mângâieri precum aceasta, rostită de Părintele Constantin Necula către „bolnavul – partener de mântuire”: „Eu nu pot să vă ofer o secundă, că nu am de unde, dar vă pot oferi veșnicia”.

Un manual la care nu rămâi, în a cărui buche nu te-ngropi decât pentru a învia. El e punct de plecare, îți dă un brânci afară din mormântul celor „morți care-și îngroapă morții lor” (Matei 8, 22). O lecție pe care moderatorul recunoaște a fi învățat-o de la profesorul său, Părintele Mircea Păcurariu: „Manualul este foarte bun ca să îți dea harta dar, ca să ajungi la izvor, te dai jos din manual și o iei pe cărare și te duci până la capăt”.

Urcați, vă rog!

* Prezentul text reprezintă „predoslovia” din debutul volumului publicat de Editura Doxologia anul acesta, 2022.