Pe sfinți îi supranumim în funcție de virtuțile și de slujirea lor, în funcție de felul în care au pătimit pentru Domnul. Tuturor sfinților lui Dumnezeu li se poate atribui numele de teofori, căci viața lor este o închinare permanentă Domnului Dumnezeu. Identitatea lor este una hristologică. Din acest motiv îi cinstim: pentru fidelitatea lor față de Dumnezeu și față de Biserica Sa, pentru că ei sunt călăuzele noastre în lupta duhovnicească!

Pe 20 decembrie îl cinstim pe Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenic al Sfântului Apostol Petru și al Sfântului Apostol Ioan Teologul. Un sfânt din perioada creștinismului primar, perioadă în care sângele vărsat era măsura credinței și a jertfei pentru Domnul. Azi se pune accentul, aproape exclusiv, pe jertfa nesângeroasă: împlinirea poruncilor și a sfaturilor evanghelice, omorârea patimilor. Pe răbdare.

A fost martirizat în vremea împăratului Traian. Martiriul îi este măsura iubirii sale față de Dumnezeu. Răspunsul oferit împăratului – „Chiar de mă vei da fiarelor spre mâncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni și sabiei și focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor, nici nu mă tem de moarte, nici nu caut bunătățile cele vremelnice ale vieții acesteia de acum, ci numai pe cele veșnice le doresc și în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine” – arată statornicia și tăria sa în credință. Nu e vorba de o credință declarativă sau conjuncturală. Și nici de vreo asumare la nivel rațional. Credința și mărturisirea Sfântului Ignatie sunt stâlpii vieții sale. În rătăcirea și nebunia lor, romanii l-au osândit la o cumplită moarte, fiind dat spre mâncare fiarelor sălbatice, după cuvântul sfântului care a profețit: „căci sunt grâu al Lui și voiesc să mă macin prin dinții fiarelor, ca să mă fac Lui pâine curată”. Lei înfometați i-au sfâșiat trupul, dar inima sfântului a rămas întreagă, din minune dumnezeiască, spre a fi dovada vie a iubirii sale față de Dumnezeu. Căci, tăindu-i în două inima, necredincioșii au găsit scris în inima lui, cu litere de aur, numele Iisus Hristos.

Viața Sfântului Ignatie Teoforul este o deosebită călătorie în lumea minunaților oameni ai lui Dumnezeu. A celor care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca Dumnezeu să fie respirația lor.

Deși îl numim pe Sfântul Ignatie – Purtătorul de Dumnezeu, de fapt, acest apelativ exprimă, într-o perspectivă inversă, faptul că Dumnezeu îi poartă pe toți în inima Sa: Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3, 16). 

Dumnezeu ne poartă în inima sa, așa cum avva Agathon căra îngerul în spate. Aceasta este frumusețea vieții duhovnicești: cine caută să se apropie în curăție de Domnul este inundat de purtarea de grijă a Lui. Este purtat în această viață ca într-o îmbrățișare tainică în sânul lui Avraam.