Miclăușeni ‒ rolul jucat de Sturzești în istoria moșiei

Maria Burlă

Până aproape de secolul al XVII-lea, moșia Miclăușeni, pe atunci în ținutul Romanului, dar primită de vornicul Miclăuș de la voievodul Alexandru cel Bun, este vândută lui Roman Spătărel, apoi lui Simion Stroici Vistiernicul și lăsată prin testament urmașilor acestuia din urmă. După mai multe peripeții și procese, în anul 1682 voievodul Gheorghe Duca hotărăște ca frații Ioan și Sandu Sturza „să ție casele și tot satul Miclăușeni”.

După câțiva ani de la înfiriparea ei, moșia de la Miclăușeni se extinde sub conducerea urmașilor vornicului Miclăuș și a celor care intră în posesia ei prin cumpărare. Odată cu venirea Sturzeștilor pe acest domeniu, viața de la Miclăușeni ia o turnură mai deosebită. Aceștia și toți urmașii lor au înrădăcinat cultura aleasă și spiritualitatea ortodoxă în aceste ținuturi, înnobilându-le.

Sandu Sturza, primul proprietar al Miclăușenilor din familia sa a fost o mare personalitate politică a epocii, activitatea lui acoperind aproape jumătate de secol. Cronicile țării arată că a îndeplinit de opt ori dregătoria de caimacam. Letopisețul lui Ion Neculce menționează că era al doilea boier, ca importanță, în Sfatul Domnesc.

Unul dintre fiii săi, Ioan, va ridica la Miclăușeni prima biserică de zid, între anii 1781-1782, și va reconstrui conacul. Ioan nu a avut o activitate deosebită ca dregător, preferând viața patriarhală de la moșie. El a fost căsătorit cu Evdochia (Voichița), fiica vistiernicului Andronache Caliarhi, având cinci copii: Iordachi (George), Sandul (călugărit cu numele Sava), Zoița, Catrina și Dimitrie. Moșia îi va rămâne ca moștenire celui din urmă.

Dimitrie Sturza, ctitorul actualei biserici de piatră a Mănăstirii Miclăușeni

Dimitrie a trăit între anii 1756 și 1846 și este o figură deosebit de interesantă a generației sale. S-a remarcat ca un boier cult, apropiat al cercului de cărturari reuniți în jurul episcopului Romanului, Leon Gheuca, receptiv la ideile iluministe ale epocii și prieten al Mitropolitului Veniamin Costachi.

El va face o lungă carieră, care îl duce până la cea mai înaltă treaptă a ierarhiei boierești (marea logofeție), bucurându-se de un real prestigiu în fața contemporanilor săi. A avut opt copii, din două căsătorii: Ruxanda, Safta, Teodor, Costachi, Alexandru, Pulheria, Zoița și Ecaterina. După moartea lui, cea de-a doua soție, Elenco Balș, se va călugări cu numele Elisabeta.

Dimitrie este și ctitorul actualei biserici de piatră a Mănăstirii Miclăușeni, ridicată pe temeliile celei făcute de tatăl său, Ioan. El va împodobi lăcașul de rugăciune cu numeroase odoare și cărți de cult, îngrijindu-se să aducă preoți slujitori și personalul necesar întreținerii bisericii.