De aceea avem totdeauna nevoie de rugăciunea altora, care, ca mijlocitori sunt tot atâţia „îngeri” pentru noi, mai ales când sunt mai curaţi ca noi, deşi nu suntem scutiţi de rugăciunile noastre.

Mijlocitorii numai duc rugăciunile noastre mai aproape de Dumnezeu, adăugând şi simţirea lor la ele; nu le înlocuiesc. Cei deveniţi ca pietrele, adică simple obiecte fară simţire, nu se mântuiesc nici prin rugăciunea altora. În mod deosebit ne ajută lucrarea de mijlocire a preoţilor, având concentrata în ea lucrarea întregii comunităţi a Bisericii, în care cu siguranţă sunt mulţi mai buni ca noi.

(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, II, Editura Doxologia, 2013, pp. 37-38)