În tâlcuirea Epistolelor către Filipeni și către Galateni, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Dacă păgânii ard avuțiile lor împreună cu repausații, cu cât mai vârtos credinciosul trebuie să dăruiască avuția repausatului, nu pentru a fi transformată în cenușă cu trupul său, ci pentru a ajuta la mărirea sa; și dacă repausatul era un păcătos, ca să-i ierte Dumnezeu păcatele sale, iar dacă era drept să-i adauge Dumnezeu răsplătirile! Să ne silim — învață el turma sa — să fim folositori celor adormiți și să le venim în ajutor, pe cât stă în puterea noastră”.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 153-154)