Mintea este datoare să înfrâneze inima, aşa încât aceasta să nu fie atrasă de împătimire la cele deşarte şi stricăcioase, de la răcirea faţă de cele nestricăcioase şi adevărate, de dragul celor stricăcioase şi deşarte. Fie ca ea să ia aminte adeseori la conştiinţă ca la acul compasului, ca să nu capete o îndreptare nepotrivită cu cea pe care o arată conştiinţa. Fie ca ea să călăuzească întreaga lucrare a omului în chip bineplăcut lui Dumnezeu, aşa încât limanul de dincolo de nori al veşniciei să îşi deschidă porţile şi corabia să intre în şanurile lui, împovărată de comori duhovniceşti.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 39)