moarte

Când se roagă oamenii mai mult și mai din inimă?

Catastrofele și cataclismele ne descoperă relativitatea vieții și a bunurilor pământești, ne trezesc conștiințele adormite sau pervertite, ne aduc aminte de Dumnezeu și ne îngrozesc de dezordinea care ar domni în lume dacă s-ar călca legile lui eterne.

Ce-i folosește omului...? (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Noi trăim din preaplinul de putere al Împărăției și tot ne este frică de moarte. De unde frica? Am șters din memorie puterea Crucii? Am adulat idoli pe post de cruce? Ne-am zăvorât curajul mărturisirii? Încercați un răspuns. Și îndreptați. E vremea pocăinței, mai mult decât oricând. Nu al unei pocăințe fixiste și adormite în percepte fără nutrienți duhovnicești. Hristos are nevoie de noi? Eu zic că da. Voi? Crucea ne stă mărturie Iubirii răstignite. Brațele deschise prin Iubire de Iubire!

Nu vă temeți de dureri și necazuri

Aceasta ne este și porunca: Să ne luăm crucea și să-I urmăm Lui, ceea ce înseamnă să fim aplecați să murim. Dacă vom avea această stare de suflet, vom răbda, cum s-a zis, tot necazul văzut și nevăzut, cu multă ușurință.

Ce înseamnă „a-ți lua crucea”?

A fi pregătit de moarte pentru Hristos și a-ți mortifica trupul ce este pe pământ și a sta înarmat pentru orice pericol care ar veni asupra ta, pentru numele lui Hristos.

Dragostea aduce mângâiere chiar și în necazuri

Mulțumim lui Dumnezeu pentru această stare de har ce i s-a trimis, care este, cum s-ar zice, o pregustare a vieții fericite care o așteaptă.

Pocăința nu înseamnă descurajare, ci încredere în iertarea lui Dumnezeu

Căința nu însemnă privirea în jos la imperfecțiunile proprii, ci în sus, spre iubirea lui Dumnezeu; nu în urmă cu reproș, ci înainte cu încredere. Să privești nu ceea ce n-ai reușit să fii, ci ceea ce poți încă deveni prin harul lui Hristos.

S-a stins poetul cumpenei luminoase

Nu știu alta să scriu decât că la Liturghia de Înălțarea Sfintei Cruci l-am zărit miridă în Potir. Domnul Hristos, care ridică păcatele lumii, aprinsese la viață în rubiniul Jertfei chipul său de om minunat. Și el, Răzvan Codrescu, știa și mărturisea că El, Hristos Domnul, este Învierea și Viața și Odihna.

Icoana Răstignirii Domnului – reprezentare şi simboluri

Reprezentări ale Crucii lui Hristos sunt cunoscute încă din prima eră creștină. La început se făceau reprezentări decorative ale Crucii (fără Cel răstignit) în absidele catacombelor și mai apoi ale bisericilor. Pe la sfârșitul secolului al IV-lea, Prudentius a vorbit despre o scenă a Răstignirii într-unul dintre poemele sale. La British Museum se află o compoziție bine dezvoltată a Răstignirii, pictată pe un os de fildeș, reprezentare ce este datată în secolul al V-lea. În secolul următor găsim aceeași scenă înfățișată pe ușa din lemn de chiparos de la Basilica „Santa Sabina” din Roma.

Trăiește simplu și vei fi puternic

Dacă cineva vrea să aibă multă putere, să-și atragă de partea lui sărăcia, să disprețuiască viața de aici și să socotească moartea un nimic.

Oare iubirea ce ne unește pe pământ rămâne și dincolo de mormânt?

Oare iubirea ce ne unește pe pământ – care adeseori este atât de puternică, mergând până la jertfirea de sine pentru persoana iubită – rămâne ea și dincolo de mormânt?

Pagini