Să zâmbiți cu bucurie și veselie, pentru duhovnicească mângâiere, dar iarăși să vă întristați pentru mai multă înfrânare și pe nici una din cele două să nu le vătămați prin lipsa de măsură a celeilalte.

Priveghetori să fie ochii voștri la canoane, gata pentru a răspunde, nările voastre să nu se lărgească spre mânie, sprâncenele să nu se ridice cu mândrie, limba să nu grăiască aspru din slavă deșartă, orice simțire a voastră să fie cumpătată. Fiecare cântare a voastră să vă fie spre învățătură, buzele voastre ‒ buze de laudă. Gura, organ de cântare lui Dumnezeu. Mintea, gânditoare la cele cerești. Mâinile, lucrări ale faptelor dreptei credințe.

Nimeni să nu fie neascultător, nici plinitor al propriei lui voiri, nici să se îngreuneze la inimă, nici să vrea cele fără Dumnezeu și care scot afară din chinovie. Adunați-vă unii cu alții în unime de suflet. Iubiți-vă unii pe alții fără de îndrăznire. Dați-vă silința pentru o viețuire potrivită lui Dumnezeu.

(Sfântul Teodor Studitul, Catehezele Mari. Cateheza 54, traducere de Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia)