Necazul este un instrument, o unealtă, pe care Dumenzeu o ține în mâna Sa. Numai El face uz de ea precum îi dictează infinita Sa înțelepciune.

El o folosește diferențiat pentru fiecare om, după nevoile fiecăruia.

Necazul, sub diferitele sale forme, îl curățește și-l sfințește pe cel care-l acceptă cu înțelepciune și cunoștință. Adică fiecare necaz pe care-l are un creștin reprezintă o cercetare dumnezeiască pentru mântuirea sa, trimisă de dreapta cea preadulce a cerescului nostru Tată, chiar dacă firii noastre îi displac astfel de lucruri, așa precum medicamentele cele amare sunt neplăcute celui bolnav.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos, Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Egumenița, p.33)