Nejudecarea are urmări miraculoase asupra păcătosului. Ea are atâta putere încât chiar cred că acele cuvinte: oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în ceruri, nu se referă doar la preoția sacramentală, ci și la tot omul sfințit de Duhul Sfânt. Puterea celui care nu judecă este atât de mare, încât, cu adevărat, păcatele pe care le iartă el aproapelui, le iartă și Dumnezeu. Aceasta este comoara Duhului Sfânt despre care Sfântul Serafim de la Sarov spunea: „Agonisește duhul blândeții și în jurul tău se vor mântui mii”. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu, pentru rugăciunile unui astfel de om, care iartă pe toți, iartă păcatele păcătosului și îi dă chip de pocăință.

(Ierodiaconul Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 114)