Ucenicul Părintelui Cleopa povestește și acestea: Joi noaptea spre vineri și vineri noaptea spre sâmbătă, cu vreo câteva zile înainte de a se duce la Domnul, am dormit la sfinția sa în chilie. Atunci m-am minunat de nevoința lui. Toată noaptea nu a dormit, ci se străduia să citească rugăciuni și nu putea, căci era foarte obosit și neputincios. Cu mintea se ruga și mâna îi mergea pe metanie, dar ochii nu putea să-i țină deschiși ca să citească de pe carte. Se culca puțin, apoi iar se scula și așa se nevoia să se roage!

(Arhim. Ioanichie Bălan, Viața Părintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, p. 223)