Cel ce voieşte să se mântuiască să se sârguiască, şi cel ce voieşte a intra în împărăţie să nu se lenevească! Cel ce voieşte din gheena focului să se izbăvească după lege să pătimească, şi cel ce nu voieşte a fi aruncat la viermele cele neadormit să se trezească! Cel ce voieşte a se înălţa să se smerească, iar cel ce voieşte să fie mângâiat să plângă acum. Cel ce iubeşte să intre în cămara cea de Mire şi să se bucure, candelă luminată şi untdelemn să ia în vasul său. Cel ce aşteaptă să intre la acea nuntă, să-şi câştige haină luminată. Cetatea Împăratului este plină de veselie şi de bucurie, plină de lumină şi de dulceaţă şi îndulcire cu viaţă veşnică izvorăşte celor ce locuiesc în ea.

Deci, oricine iubeşte să se facă împreună-cetăţean al Împăratului, să alerge iute, că ziua s-a plecat şi nimeni nu ştie ce-l va întâmpina pe cale. Că precum un călător deşi ştie lungimea drumului, se culcă şi doarme până spre seară, apoi, deşteptându-se, vede că s-a plecat ziua şi, începând să călătorească, pe neaşteptate nori, grindină, trăsnete, fulgere şi necazuri de pretutindeni îl înconjoară, nici la vreun lăcaş nu a ajuns, nici la locul său nu poate să se întoarcă, aşa şi noi, dacă ne vom lenevi în vremea pocăinţei, la fel vom pătimi. Că nemernici şi venetici suntem.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 129-130)