Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. (Matei 21, 28-32) (Miercuri în săptămâna a zecea după Rusalii)

Această pildă, rostită de Domnul Hristos pe când se afla în templul de la Ierusalim discutând cu bătrânii și învățații poporului, a fost motivată de faptul că aceștia Îl întrebau cu ce drept predică, respectiv cu ce putere face minuni. Altfel spus, ei Îi puneau la îndoială legitimitatea de a predica, din moment ce nu era nici preot sau levit de la templu și nici mare învățat sau rabin, ori membru al grupărilor saducheilor sau fariseilor. Dar Domnul le-a răspuns printr-o altă întrebare, la care aceștia nu puteau să dea un răspuns concludent, aceasta fiind tematica Evangheliei zilei trecute (marți în săptămâna a zecea după Rusalii). Nevoind să îi certe direct, Mântuitorul le încearcă mai degrabă inimile și bunul simț pentru a le arăta că înaintea lui Dumnezeu, atunci când e vorba de mântuirea sufletului, e cam de prisos să întrebi „cu ce putere…” sau „cine te-a delegat pe tine să mântuiești pe alții?”. 

Pilda despre cei doi fii e atât de simplă, încât îl duce pe orice om direct la răspuns. Aici nu mai intră nimeni în capcană, neștiind ce răspuns să dea, pentru că nu există decât o singură soluție. Domnul, povestește că un om a cerut pe rând celor doi fii ai săi să se ducă să lucreze via. Unul dintre ei a zis că se duce și nu s-a dus, în timp ce altul a zis că nu vrea să se ducă, dar după aceea i-a părut rău că nu a ascultat pe tatăl său și în cele din urmă s-a dus și a lucrat via. La întrebarea lui Iisus, care a făcut voia tatălui, răspunsul e evident: cel de-al doilea, care inițial s-a răzvrătit. 

Această povestire are un important ecou în actualitate. Mulți spunem că suntem fii ascultători ai lui Dumnezeu, că Îi respectăm poruncile și facem totul așa cum e scris în Evanghelie, în canoane, în scrierile Sfinților Părinți și în îndemnurile duhovnicilor noștri. Ne considerăm prin urmare creștini vrednici, însă spunem că vom îndeplini porunca Tatălui din cer, iar prin lucratul viei înțelegem că săvârșim faptele milei față de fratele nostru, îndreptăm pe cel ce greșește, ajutăm pe cel în nevoie, totuși ni se mai întâmplă să nu lucrăm ce am promis, ci facem voia proprie. Crezând că treburile noastre sunt mai importante, căutăm și evident găsim motive ca să nu împlinim poruncile. Avem nevoie de motive să nu lucrăm în via Tatălui. În schimb, după arăta Domnul Hristos, se poate întâmpla ca fiii rebeli să se întoarcă și să fie în cele din urmă cei care fac voia Tatălui ceresc. Așa erau considerați de El vameșii și desfrânatele, care după ce au căzut în păcate mari, au ajuns să se pocăiască și să facă voia Tatălui (Matei 21, 31), deci se asemănau fiului care mai întâi nu a dorit să lucreze via, apoi l-a mustrat conștiința și s-a dus. Rareori ne dăm seama că mulți din cei pe care îi considerăm păcătoși, nepostitori, care nu prea calcă la biserică, ori care fac tot felul de rele vizibile, tocmai ei ajung să fie mai plăcuți lui Dumnezeu. Și asta pentru că noi vorbim multe și facem puține, în timp ce aceștia, într-un moment de trezire duhovnicească, ajung la săvârșirea unor asemenea fapte de dragoste creștinească, încât să ne arate că suntem numai creștini de fațadă. 

Domnul Iisus Își încheie replica adresată așa-zișilor învățători, spunându-le că nu au ascultat nici de proorocul Ioan care a propovăduit cu post și asprime și nici de El acum. În schimb alții, care nu aveau statut social înalt, ca vameșii și desfrânatele, s-au pocăit și și-au schimbat viața. 

Morala Evangheliei este foarte simplă și pentru noi cei de azi. Nu cei ce respectă poruncile de fațadă se vor mântui, ci cei care le împlinesc fără a se lăuda cu ele, din adâncul inimii și fără să caute răsplată pentru lucrul bun.