Dar ce ne-a arătat Domnul? – „Cine vrea să se mântuiască și să vină la Tatăl, să urmeze Mie”. Iar El ce a făcut? S-a dezbrăcat de atotputerea Lui, S-a îmbrăcat în forma ființării de El zidite (anume „ființarea”, iar nu „ființa”), Și-a străbătut deșertarea până la capăt, ceea ce noi nu putem atinge, și S-a dat pe Sine morții, răstignirii. Și pentru aceasta a primit El Nume mai presus de orice alt nume în istoria pământească sau în Cer. Și ne-a propus și nouă această cale.

Noi, creștinii Îl mărturisim ca „Cel Unul-născut” din Tatăl, așa cum Însuși spune. Noi nu Îl comparăm cu niciunul din povățuitorii omenirii, ca de pildă cu Buddha, cu Mahomed, ba chiar și cu Moise. El nu este după nașterea Sa fiu al omului, ci prin pogorământul Său și prin întrupare S-a făcut „Fiul Omului”, rămânând în esență, Făcătorul a tot ce există.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol I, Editura Accent Print, pp. 110-111)