Orice lucrare care are ca scop mântuirea sufletelor este supusă de la început atacurilor. Îndată ce s-a născut Hristos a izbucnit furia lui Irod. Și tu, dacă te vei învrednici vreodată să-L slujești în vreun fel pe Dumnezeu, vei suferi mult, te vei îndurera tare, te vei afla în mari primejdii. Să nu te miri. Să nu te tulburi. Să nu-ți spui: „Eu împlinesc voia lui Dumnezeu și ar trebui să fiu slăvit și încununat pentru asta. Așadar de ce să sufăr?”.

Să-ți aduci atunci aminte de Hristos, Care a fost prigonit până la moarte și ne-a prevenit: „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15, 20). Ne-a făcut însă și o făgăduială: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 10, 22). Dacă cineva se îngrijește de mântuirea lui, este imposibil să piară. Dumnezeu nu-l va părăsi în greutăți și primejdii. Ce i-a spus Domnul lui Petru? „Simone, Simone, iată că Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu-ți piară credința” (Luca 22, 31-32).

(Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 22)