Orice s-ar fi întâmplat în viață, tata era încrezător în grija lui Dumnezeu
Când se întâmpla o nenorocire în casă, tata rămânea liniștit. După ce casa noastră a ars, oamenii spuneau: „Ivan Petrovici, ți-a ars gospodăria!”, dar el răspundea: „Dă Dumnezeu și o voi pune înapoi pe picioare!”. Altădată, mi s-a întâmplat să-i spun: „Dai mult de pomană, dar iată, acolo oamenii trăiesc mai bine decât noi și dau mai puțin”, iar el mi-a răspuns: „Lasă, fiule, Domnul ne va da ce ne trebuie!” Și Domnul n-a înșelat nădejdea lui.
Să nu ne întristăm de pierderea averilor noastre: acesta e un lucru neînsemnat. Tatăl meu după trup m-a învățat aceasta. Când se întâmpla o nenorocire în casă, el rămânea liniștit. După ce casa noastră a ars, oamenii spuneau: „Ivan Petrovici, ți-a ars gospodăria!”, dar el răspundea: „Dă Dumnezeu și o voi pune înapoi pe picioare!”.
Într-o zi mergeam la ogorul nostru și eu i-am spus: „Uite, ne-au furat snopii de grâu”, dar el mi-a răspuns: „Ei, și? Fiule, Domnul a făcut să rodească pentru noi bucate din destul, dar cine fură înseamnă că are nevoie de ele”.
Altădată, mi s-a întâmplat să-i spun: „Dai mult de pomană, dar iată, acolo oamenii trăiesc mai bine decât noi și dau mai puțin”, iar el mi-a răspuns: „Lasă, fiule, Domnul ne va da ce ne trebuie!” Și Domnul n-a înșelat nădejdea lui.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, p. 131)
Omul nu se mântuiește fără nevoința de bunăvoie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro