Acest proces este corelat, semnificativ, cu vârsta: între 30-35 de ani există o perioadă de stabilitate a masei de ţesut osos dar după 35-40 de ani apare fenomenul de pierdere a masei osoase, mai pregnant la femei, cu accentuare după perioada de menopauză, odată cu scăderea nivelului hormonal.

Boala se caracterizează prin decalcifierea treptată a oaselor sau a ţesuturilor spongioase, subţierea stratului acoperitor de cartilagii şi scăderea densităţii oaselor din organism, ceea ce duce, uşor, la fracturi de şold, coaste, mâini, picioare şi coloană vertebrală, uneori chiar după un simplu strănut. Vertebrele, coastele şi oasele dorso-lombare devin ca nişte felii de şvaiţer, cu goluri în interior, ale căror rezistenţă va depinde de densitatea lor şi de presiunile exercitate (traumatisme prin loviri sau căderi).

Adesea, osteoporoza este supranumită «hoţul tăcut», cu o evoluţie silenţioasă, slăbind rezistenţa oaselor într-o perioadă îndelungată, fără a fi simţită din timp. Pierderea de masă osoasă este provocată de o alimentaţie săracă în calciu, fluor şi vitamine (D, E, B12), exces de cafea, tutun şi alcool; tutunul creşte aciditatea oaselor şi blochează capacitatea estrogenilor de a proteja oasele în timp ce alcoolul poate bloca absorbţia calciului.

Alţi factori de risc sunt diabetul zaharat, muncile fizice foarte intense, sedentarismul, imobilizarea prelungită la pat, insuficienţa tiroidiană, hemiplegia, bolile pulmonare obstructive şi tratamentul îndelungat cu corticosteroizi care, după 2-3 ani, reduce masa osoasă la jumătate. De asemenea, terapiile unilaterale cu calciu, hormoni tiroidieni, estrogeni sau progesteron pot mări riscul osteoporozei prin formarea unor depozite de calciu (osteofite, ciocuri) în alte ţesuturi ale corpului.

După această diminuare a masei, oasele nu se mai refac, în totalitate, ceea ce impune ca tratamentul preventiv să înceapă încă din perioada pubertăţii când trebuie asigurat un plafon zilnic de 1 gram calciu, prin consum regulat de produse lactate, paralel cu o permanentă activitate sportivă în aer liber (în şcoală şi universitate), minim o oră pe zi, pentru a asigura formarea şi menţinerea unui schelet sănătos. Copilul cu o masă musculo-scheletică normală va avea o structură osoasă robustă, în timp ce copilul firav va avea oase fragile, care se frâng uşor.

Pentru fixarea calciului este necesară vitamina D, în cantitate de 400 unităţi zilnice, administrate atât la copii, adolescenţi cât şi la femei după vârsta menopauzei

La femei, după menopauză, apar deficite progresive de calciu şi de hormoni estrogeni astfel că, până la vârsta de 80 de ani, pierd circa 30-60 % din masa osoasă şi scad în înălţime cu până la 15 cm. În acest interval de timp, una din trei femei va suferi o fractură osteoporozică. O mare atenţie trebuie să fie acordată osteoporozei post-menopauzică întrucât poate evolua spre afecţiuni grave, cu creşterea incidenţei infarctului miocardic, a afecţiunilor coronariene, a tromboembolismului venos şi, în unele cazuri, a cancerului de sân.

Nici bărbaţii nu sunt feriţi de efectele osteoporozei datorită carenţei în hormoni androgeni astfel că până la 70 de ani pierd 15-30% din masa osoasă şi scad în înălţime cu până la 6 cm. Deşi frecvenţa bolii la bărbaţi este mai redusă de 4 ori decât la femei, fracturile de şold sunt posibile la unul din 5 bărbaţi dar cu urmări mult mai grave.

Tratamentele naturiste

Se recomandă consumul de bitter suedez (3-5 linguriţe pe zi) precum şi ceaiuri (3-4 căni pe zi) cu fructe de cătină albă şi măceşe, frunze de mesteacăn, frasin, coacăz negru, zmeur, urzică, turiţă mare şi coada calului. Este indicat ceaiul din sămânţă de schinduf (o linguriţă pulbere la o cană de ceai din coada şoricelului sau coada calului de 4 ori pe zi).

În mod diferenţiat se recomandă pentru femei un decoct din lemn-dulce (6 părţi), talpa gâştei (2 părţi) şi salvie (1 parte) iar pentru bărbaţi un amestec de ghimpe (5 părţi), scânteiuţă (1 parte) şi saschiu (1 parte). Acestea se fierb 5 minute la foc redus, se infuzează 10 minute acoperit şi se beau 3-4 căni pe zi, înainte de mesele principale, timp de o lună pe trimestru.

În uz extern se folosesc băile generale cu herba de coada calului sau coada şoricelului (200 g la cadă). Sunt eficiente masajele locale cu extract uleios sau extract hidroalcoolic de coada şoricelului, ulei de cătină, sunătoare, muşeţel şi răşină de conifere.

Apiterapia

Propune, în primul rând, lăptişor de matcă (pentru femei) şi apilarnil (pentru bărbaţi) care stopează decalcifierea oaselor, tonifică, energizează şi întinereşte ţesuturile. La ambele sexe sunt eficiente mielitele din 500 g miere de albine cu un amestec din muguri proaspeţi de coacăz negru, frasin, mălin, mesteacăn, zmeur şi măr (câte 70 g din fiecare), având efecte în distrugerea microbilor şi dinamizarea organismului. Dacă mugurii sunt uscaţi se foloseşte 1 kg miere de albine iar după macerare se consumă câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Un alt preparat se obţine din miere de albine cu propolis, polen şi fructe de cătină albă, din care se iau 3 linguriţe pe zi.

Regimul alimentar

Se diferenţiază pe vârste având efecte preventive sau curative. În copilărie, alimentaţia va fi suplimentată cu nutrienţi care conţin calciu, fluor, seleniu şi vitamine (D, E, C, complexul B). Aceste componente vor fi asigurate prin alimente bogate în proteine (lapte, ouă, carne de vită şi pasăre, zarzavaturi, fructe), cu convingerea că orice dezechilibru din copilărie poate avea repercursiuni pentru tot restul vieţii. La vârsta adultă, după oprirea creşterii oaselor, alimentaţia va cuprinde produse, predominant, vegetariene, bogate în vitamine, din care să nu lipsească morcov, sfeclă roşie, ceapă, cu efecte în întărirea oaselor şi în combaterea osteoporozei. Sunt recomandate alimentele uşor de digerat, supe de legume şi zarzavaturi, lactate bogate în calciu (iaurt, lapte, brânzeturi), peşte gras (somon, ton, macrou, sardine) consumate săptămânal pentru conţinutul ridicat în vitamina D. Se mai consumă un ou la două zile, carne fiartă sau înăbuşită de vită şi pasăre iar la sfârşitul mesei se beau sucuri naturale de fructe (inclusiv citrice) sau ceaiuri fierbinţi de tei şi muşeţel. Se exclud carnea de porc şi vânat, grăsimile animale care intensifică pierderile de calciu, precum şi excesul de cafea, alcool şi tutun care favorizează scăderea rezistenţei oaselor, mai ales la bărbaţi.

După vârsta menopauzei, alimentaţia va cuprinde produse uşor digerabile, preparate numai prin fierbere, evitând excesele de carne, dulciuri, cafea, alcool şi tutun care măresc riscurile evoluţiei osteoporozei.

La toate vârstele se poate lua un preparat complex cu coji de ouă măcinate şi amestecate cu miere de albine şi suc de lămâie din care se consumă câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, asigurând necesarul de calciu asimilabil.

Regimul de viaţă

Impune un program regulat de mişcare în aer liber şi la soare, începând chiar din copilărie, pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a muşchilor şi scheletului. Soarele este principalul factor activator al sintezei vitaminei D, necesară în formarea sărurilor de calciu. Exerciţiile fizice constituie o metodă profilactică pentru osteoporoză. Efectuate zilnic sau de două ori pe săptămână, se păstrează densitatea ţesuturilor la nivelul colului femural şi al coloanei vertebrale, reducând riscul unor fracturi şi al durerilor articulare. Sunt eficace exerciţiile pentru spate, alergări sau plimbări (2-3 ore mers pe jos) şi sporturi corespunzătoare eforturilor fizice posibile.

După oprirea evoluţiei bolii, preocupările bolnavului trebuie să fie concentrate spre reluarea funcţiilor organelor distruse, pentru a intra într-o viaţă normală.

(Tratamente naturiste în serviciul sănătăţii, Editura Doxologia, 2010)

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.