Dumnezeu ne iubește. Atât de mult ne iubește, încât la creația noastră ne-a dăruit chipul Său, iar la a doua „creație”, prin restaurarea firii noastre căzute prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce, a îngăduit ca Fiul Său să ia chipul nostru pălit prin păcat și să-l transfigureze prin Întrupare și Înviere spre sfințire veșnică. Dorul după chipul pe care ni l-a dat Dumnezeu la început și dragostea pentru chipul pe care ni l-a redat Hristos Domnul prin jertfa Sa – dorul și dragostea pentru mântuirea sufletului – se pot citi pe chipul unui om care caută și dorește să dobândească îndumnezeirea, mântuirea.

Cine l-a cunoscut pe Părintele Paisie Duhovnicul să-și amintească chipul său. Iar cine nu l-a cunoscut personal să-i privească chipul în povețele sale, în rânduiala ucenicilor săi – faptele vii. Va zări un chip restaurat în Hristos Domnul prin Duhul Sfânt pentru Tatăl – pentru întâlnirea cu Tatăl.

Chipul său are strălucirea flăcării vii a credinței fierbinți în Dumnezeu Tatăl, izvorâtă din rugul veșnic arzând de dragoste nemistuită – mulți dintre fiii duhovnicești o poartă în suflete, iar pomenirea Părintelui Paisie o arată.

Chipul său are puterea păcii izvorâte din nădejdea mântuirii dobândite prin Dumnezeu Fiul, o pace dătătoare de liniște bucuroasă, caldă, primitoare, care învăluie pe cei care-i urmează povețele și pilda.

Chipul său are mireasma sfințeniei rugătoare a prezenței Duhului Sfânt din care-și fac parte iubitorii de viață curată.

Chipul său are hotărârea și tenacitatea luptei împotriva ispitelor, dar și pentru apărarea credinței în vremea prigoanei comuniste – far luminos de salvare pentru multe suflete într-o vreme de nori și furtună.

Chipul său are săpată durerea pentru păcatele lumii și pentru cei care nu s-au pocăit.

Chipul său are adunată tăcerea și frumusețea pustiei izvorâtoare de rugăciunea inimii.

Chipul său are surâsul iubirii aproapelui pentru a cărui mântuire și-a pus însuși sufletul său sfânt.

Chipul său poartă lumina vieții veșnice pentru care și-a dăruit întreaga existență lui Dumnezeu.

Câteva raze, doar câteva străluciri, dintre multe altele, ale chipului Părintelui Paisie Duhovnicul și mulți dintre cei miluiți de el poartă în suflet lumina lor, călăuză pe cărarea mântuirii.

E vremea ca toți cei care au cunoscut chipul duhovnicesc și s-au folosit de darurile Părintelui Paisie să le mărturisească lumii, să spună cât de minunat și mult bine le-a făcut acest samarinean milostiv, care a adus atâtea suflete rănite în casa Tatălui, Biserica, unde s-au vindecat. Peste vremuri, chipul Părintelui Paisie va străluci aici și dincolo de noi înșine, dar cât de frumoasă ne va fi osteneala dacă-l vom răsplăti cu pomenirea noastră – pomenirea ca mărturie!

(Părintele Paisie Olaru, povățuitor spre poarta Raiului, în memoriam, Editura Trinitas, 2005, pp. 242-243)