Părintele Iorgulescu: „Nu are aproape nimic a face slujirea din diaspora cu slujirea din țară”
„Un preot în Occident este şi ceea ce am putea numi un «diplomat al Bisericii», în sensul că el trebuie să reprezinte comunitatea şi Biserica, al cărei fiu spiritual este, în câmpul ecumenic, să fie interlocutorul local al Ortodoxiei în dialogul cu celelalte culte și religii, precum şi cu societatea civilă, să se îngrijească de «imaginea» pe care comunitatea o proiectează în afară şi tot el să asigure o prezenţă pastorală în mediul carceral, să rezolve problemele sociale şi să coordoneze acţiunile umanitare atunci când este solicitat sau când situaţia o impune etc. Toate acestea implică o cunoaştere detaliată a contextului şi a problemelor complexe cu care se confruntă societatea actuală în ansamblul ei”, afirmă Părintele Vasile Iorgulescu, parohul bisericii ortodoxe a românilor din Strasbourg.
Preacucernice Părinte, care este diferența între un preot misionar în diaspora și un preot care este în țară? Sfinția voastră ați fost în amândouă ipostazele.
Eu n-aș întreba care e diferența; aș întreba câte asemănări mai există. Ar fi foarte multe de spus în această privinţă. Slujirea de aici este total diferită de cea din ţară. Un preot din diaspora întruchipează nu doar o prezență pastorală în mijlocul credincioșilor, ci presupune disponibilitatea personală a acestuia pentru toate problemele specifice ale fiecărui enoriaș în parte. E vorba de o disponibilitate totală şi de o pastoraţie „personalizată” în strictul sens al cuvântului.
În afară de acest aspect, pur pastoral, preotul român din diaspora este şi ceea ce am putea numi un „diplomat bisericesc”, întrucât el este chemat să reprezinte comunitatea şi în general Biserica, al cărei fiu spiritual este în toate împrejurările. Astăzi, de exemplu (n.r. 22 aprilie) am avut întâlnire cu fostul prim-ministru al Franței, Alain Juppé – actualmente primar al oraşului Bordeaux – care a venit la Strasbourg ca să cunoască climatul religios al Alsaciei.
Alături de reprezentanţii celorlalte comunităţi religioase din Alsacia, am vorbit despre locul şi ponderea unei comunităţi ca a noastră în peisajul religios atât de divers – dar şi atât de armonios – al acestei provincii. Într-adevăr, modul în care diferitele comunităţi religioase prezente în Alsacia conlucrează şi se susţin între ele a devenit exemplar pentru restul Franţei şi chiar pentru alte ţări ale Europei. Ca un exemplu: puţine sunt locurile unde o corală ortodoxă poate prezenta un concert de muzică bisericească în cea mai mare moschee, cum a fost cazul coralei ACOR a parohiei ortodoxe românești din Strasbourg. (A se vedea fotografiile de mai sus, corespunzătoare evenimentului, dar și alte imagini de la concertele coralei ACOR)
Pastorația în diasporă, o pastorație adaptată la tot pasul
Și, pentru că vorbim de muzică, preotul este obligat să ilustreze în mod corespunzător şi acest aspect, pentru că atunci când Casa de Cultură sau Primăria oraşului organizează spectacole, aceste organisme culturale fac apel îndeobşte la preoţi şi la parohiile lor, care trebuie să fie în măsură să asume în orice moment şi la un nivel de ţinută, vocaţia de mesageri ai culturii specifice pe care o reprezintă.
Disponibilitatea preotului pentru obligaţiile menţionate mai sus nu îl scuteşte de alte imperative, capitale din punct de vedere uman, cum ar fi prezenţa sa în mediul carceral, în taberele celor fără adăpost, alături de cei fragili şi abandonaţi. Toate acestea implică o pastorație adaptată la tot pasul, motiv pentru care un preot care a venit din țară și care este obligat să lucreze imediat în diasporă nu se va descurca decât după un timp mai mult sau mai puțin îndelungat de adaptare. În egală măsură, dacă ești preot aici fără să fi fost în țară, îți lipsește oarecum dimensiunea pastorală. Ideal ar fi să fi profesat în țară un timp și după aceea să vină aici.
„Munca preotesei în diaspora este mai grea decât munca preotului”
În diaspora, preoteasa are un rol foarte important – și ar fi multe de vorbit şi despre acest subiect. Aici, munca preotesei este mult, mult mai grea decât a unei preotese din ţară şi aş zice chiar mai grea decât a preotului. Da, preoteasa se află de multe ori „în prima linie”, ea este interlocutorul nemijlocit al enoriaşilor în timp ce preotul slujeşte sau este ocupat, tot ea trebuie să traducă virtutea ospitalităţii la toate modurile, ea coordonează activitatea comitetului la pregătirea recepţiilor, ea asigură acea ambianță pe care o căutăm cu toţii atunci când intrăm într-o casă românească – şi cu atât mai mult într-o biserică românească – din diaspora. Din acest punct de vedere, preotesei i se cere să fie literalmente perfectă, ea trebuie să găsească soluţii la toate problemele practice, să aibă pentru fiecare un cuvânt de apreciere, de mângâiere sau de încurajare, în niciun caz observaţii sau remarci critice.
Altfel spus, dacă preotului enoriaşii îi mai trec cu vederea câte o scădere, preotesei nu i se iartă nimic, ceea ce mi se pare a fi o „răsplată” foarte nedreaptă pentru jertfelnicia ei total dezinteresată. Da, soarta preotesei în străinătate este una de totală smerenie, aşa o fi rânduit Dumnezeu, se vede că nici aici noi nu putem schimba mare lucru. Eu sunt extrem de recunoscător preotesei mele pentru tot ce face de atâţia ani alături de mine, în slujba enoriaşilor de pe aceste meleaguri.
Cine poate fi naș de botez și în ce condiții?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro