Părintele Vasile Rucsanda s-a născut la 5 august 1905 în Moșna, județul Fălciu. A urmat Seminarul Teologic din Huși și Facultatea de Teologie.

A primit darul preoției, ajungând să slujească la Parohia Cozmești, județul Fălciu (astăzi, în Iași). În martie-aprilie 1944, la apropierea frontului sovietic, preotul Rucsanda a refuzat să părăsească parohia. El nu făcuse politică nici în perioada interbelică și nici nu-și exprimase atașamentul față de guvernul antonescian. De altfel, pentru că s-ar fi manifestat împotriva regimului antonescian, preotul Rucsanda a fost judecat, dar achitat de către Curtea Marțială.

În mai-septembrie 1948, preotul Rucsanda a fost internat în clinica preotului colonel Ion Gheorghiu din Iași. Acest ofițer deblocat se afla în relații apropiate cu preotul romano-catolic Dumitru Matei, suspectat de Securitate de „spionaj în slujba Nunțiaturii Apostolice de la București”. Din acest motiv, la 12 iunie 1950, preotul Rucsanda a fost arestat împreună cu alți clerici ieșeni, precum Mihai Acatrinei, Nicolae Grigoraș, Alexandru Corneanu și Ioan Iacoban, aflați în relația medic-pacient cu colonelul Gheorghiu.

Prin Sentința nr. 383 din 31 martie 1951 a Tribunalului Militar Iași, preotul Rucsanda a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Mai apoi, prin Sentința nr. 307/1954 a Curții Iași, preotul Rucsanda a fost condamnat la 100 zile închisoare, pentru „sabotaj”, adică nepredarea cotelor agricole. Această ultimă condamnare a fost grațiată prin aplicarea Decretului nr. 155/1953.

Părintele Rucsanda a cunoscut penitenciarele de la Suceava (iunie 1950), Jilava și Aiud (mai 1951).

La 10 iunie 1954 a fost eliberat de la Aiud. A revenit la parohie. La 19 august 1965 a trecut la cele veșnice.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 134-135)