Cuviosul Iacob cel Vrednic, de la Mănăstirea Slatina (secolul XVI)

Acest preacuvios părinte, precum însuşi numele îl arată, a fost cel dintâi egumen al Mănăstirii Slatina. Căci, îndată ce voievodul Alexandru Lăpuşneanu (1553-1564) începu să zidească acest dumnezeiesc lăcaş în cinstea Schimbării Domnului la Faţă, la îndemnul Cuviosului Pahomie Sihastrul, el încredinţă această lucrare ieromonahului Iacob, vrednic slujitor al lui Hristos, din Mănăstirea Neamţ.

Egumenul Iacob era duhovnic renumit în marea lavră a Moldovei. Apoi, ajungând părinte sufletesc al Mănăstirii Slatina în anul 1558, a supravegheat şi a condus cu multă pricepere zidirea acestei ctitorii voievodale. La 3 septembrie 1559, când s-a sfinţit biserica în prezenţa ctitorului şi a zeci de mii de credincioşi, Cuviosul Iacob devine sfetnic de taină şi duhovnic al familiei voievodului.

Timp de 15 ani, cât a condus Mănăstirea Slatina, egumenul Iacob a format aici o obşte de peste 60 de călugări cu o aleasă viaţă duhovnicească. Unii dintre ei erau schimonahi şi iscusiţi lucrători ai rugăciunii lui Hristos. Alţii, vestiţi duhovnici şi povăţuitori de suflete pentru călugări şi mireni. Iar alţii, dascăli învăţaţi în greacă şi slavonă, buni cunoscători ai Sfinţilor Părinţi, cronicari şi caligrafi îndemânatici. Sub supravegherea acestui neobosit egumen s-au copiat la Mănăstirea Slatina, de către ucenicii săi, numeroase cărţi filocalice şi de cult, s-au scris pagini importante din cronica Moldovei şi s-au pregătit sute de tineri pentru preoţie la sate. Încă şi viaţa isihastă a luat o mare dezvoltare în jurul mănăstirii. Căci se nevoiau în partea locului zeci de ucenici ai Cuviosului Pahomie, dintre care unii erau mari asceţi şi lucrători ai rugăciunii. Pe toţi aceştia îi ajuta marele egumen.

De asemenea, ieromonahul Iacob a împodobit biserica cu alese odoare voievodale, a zidit din temelie chilii pentru călugări şi a înzestrat mănăstirea cu numeroase danii, situând astfel ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu în rândul celor mai renumite ctitorii voievodale din Moldova. Pentru toate acestea, egumenul Mănăstirii Slatina a fost numit de tot poporul „Iacob cel Vrednic”, căci era plin de înţelepciune şi frică de Dumnezeu şi niciodată nu dădea înapoi din faţa primejdiei.

Un mare merit a avut Cuviosul Iacob îndemnând pe domnul Moldovei să zidească şi alte lăcaşuri sfinte, atât în ţară, cât şi în Muntele Athos. Cu sfatul său s-au înnoit mănăstirile Bistriţa, Tazlău, Bogdana (Rădăuţi), Sfântul Dumitru (Suceava) etc., cum şi mai multe lăcaşuri athonite, în frunte cu Mănăstirea Dochiaru, pe care o reface în întregime.

La toate acestea, egumenul Iacob adaugă încă o înţeleaptă faptă bună. Văzând sfârşitul apropiat al voievodului, precum şi numărul mare al potrivnicilor săi, şi dorind mântuirea marelui domn, l-a sfătuit să primească schima monahală. Astfel, în anul 1568, Cuviosul Iacob cel Vrednic a săvârşit la Slatina tunderea monahală a lui Alexandru Lăpuşneanu, punându-i numele de Pahomie, după numele marelui sihastru care l-a sfătuit să zidească mănăstirea. Puţin mai târziu, trecând la cele veşnice, atât monahul Pahomie, cât şi doamna Ruxandra cu fiii lor au fost înmormântaţi de egumen în biserica înălţată de ei. În anul 1572, egumenul Iacob s-a mutat la cele veşnice.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 171-172)