Cuviosul Iov Sihastrul – cel mai vestit pustnic din împrejurimile Mănăstirii Râșca

În anul 1574, prădând turcii mănăstirile şi satele Moldovei, au jefuit şi odoarele Mănăstirii Râşca. Atunci, toţi călugării şi însuşi Cuviosul Ioan de la Râşca s-au retras în munte la pustnicul Iov şi acolo s-au nevoit împreună câţiva ani, răbdând multe primejdii până ce iarăşi s-a liniştit ţara. La acest fericit sihastru venea adesea Arhiepiscopul Ioan „cel Sfânt” de la Râşca pentru cuvânt de folos şi multe făcea după sfatul lui.

Cuviosul Iov Sihastrul, de la Mănăstirea Râşca (secolul XVI)

Pustnicul Iov era cu metania din Mănăstirea Râşca, dascăl şi povăţuitor al Arhiepiscopului Ioan cel Sfânt (1550-1598). Cuviosul acesta s-a nevoit mai întâi în obşte, întrecând pe toţi cu ascultarea şi osârdia lui. Apoi s-a făcut ucenic unui sihastru vestit care trăia în Muntele Pleşu din apropiere, ostenindu-se în pustie ca la 30 de ani.

Acolo, în puţină vreme a ajuns, cu darul lui Hristos, cel mai vestit sihastru din jurul Mănăstirii Râşca. Dascăl al rugăciunii, povăţuitor de suflete şi părinte al multor sihaştri iubitori de linişte, el a prevestit mai înainte pustiirea Mănăstirii Râşca şi risipirea călugărilor care s-a petrecut la anul 1574. În acest an, prădând turcii mănăstirile şi satele Moldovei, au jefuit şi odoarele Mănăstirii Râşca. Atunci, toţi călugării şi însuşi Cuviosul Ioan de la Râşca s-au retras în munte la pustnicul Iov şi acolo s-au nevoit împreună câţiva ani, răbdând multe primejdii, până ce iarăşi s-a liniştit ţara. La acest fericit sihastru venea adesea Arhiepiscopul Ioan „cel Sfânt” de la Râşca, pentru cuvânt de folos şi multe făcea după sfatul lui.

Aşa petrecând, Cuviosul Iov Pustnicul s-a mutat la veşnica odihnă spre sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind îngropat de ucenici în pustie. Locul acela se cheamă până azi „Poiana lui Iov”, popular „Iova”.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 174-175)

De la același autor

Ultimele din categorie