Gheronda Efrem Aghioritul, (Filotheitul) – Despre înfruntarea ispitelor

Vedem bătrânii noștri, părințeii noștri. Mă uitam la gheronda al meu. Ce luptă a dus, săracul! Când era în peșteră, un monah și-a pierdut răbdarea și i-a aruncat în față farfuria cu mâncare. Gheronda și-a coborât capul: „Blagosloviți, părinte” și i-a pus metanie, deși nu era vinovat. Iată, biruitorul!

Într-o zi, iarăși, la Katounakia, ce s-a întâmplat? Lângă chilie unde locuia gheronda ca începător – și îl avea la rândul său gheronda pe bătrânul Efrem, care era foarte simplu – era un alt monah acolo alături, cu un caracter foarte mânios și scandalagiu, părintele Iosif. Odată, nu știu ce s-a întâmplat, pentru câteva lucrușoare, pentru vreo delimitare a spațiului, sau vreo boroboață, cine știe ce era acolo, a început părintele Iosif să strige la gheronda Efrem, la gheronda lui, și să-l ocărască: „Ești un boșorog, ești așa și așa!”. Gheronda al meu era pe atunci un băiețandru, era ucenic. Văzându-l pe celălalt că îl face așa pe gheronda lui, pe gheronda Efrem, s-a aprins înlăuntrul lui egoismul și mânia. Cât de mult s-a sălbăticit mânia lui să-l vadă pe părințelul lui, pe gheronda lui, că îl tiranisește celălalt! Și avea dreptate gheronda Efrem, dar acela era un altfel de om! S-a gândit în sinea lui: „Așa, voi ieși acum afară, nu-mi va scăpa, gata, s-a terminat!”. Se duce și cade în Biserică și începe să pună jos mânia. Mânia îi spunea „Ieși afară și dă cu el de pământ!”. A căzut jos și a început a plânge: „Ajută-mă Hristoase al meu, ajută-mă acum! Doamne Iisuse Hristoase, mântuiește-mă! Mântuiește-mă, să nu ies afară! Ajută-mă Dumnezeul meu, schimbă-mi gândul și inima!” și lacrimile au înmuiat podeaua.

După ce a udat podeaua cu lacrimi, ia te uită, s-a potolit mânia și urgia, a ieșit afară și i-a vorbit cu blândețe:

– Părintele meu, pentru ce te porți așa cu gheronda? Nu e nimic important. Nu am venit aici ca să moștenim chilii, măslini și stânci. Aici am venit pentru sufletul nostru, am venit pentru dragoste. Dacă am pierdut dragostea, L-am pierdut pe Dumnezeu. Pe toate acestea le vom lăsa în urma noastră, dar dragostea o vom lua cu noi dincolo. Vom lua însă cu noi și ura... Și ce va ieși de aici, gheronda? Noi am lăsat părinți și atâtea și atâtea lucruri și am venit aici, și acum ne vom certa pentru acestea? Ne vom face de râsul întregii făpturi!

Și astfel s-a potolit patima. 

Ne-a zis gheronda:

Fiii mei, dacă aș fi ieșit afară în clipa în care eram mânios, ce-aș fi făcut? L-aș fi ucis în bătaie. Și ce-ar fi ieșit? Eu aș fi acum un om rău și dincolo toți dracii din pustie ar face sărbătoare! Acum, însă, că am căzut jos și m-am împotrivit și m-am rugat și mi-am înăbușit înlăuntrul meu mânia, am ieșit biruitor. Patima trebuie înfruntată. Astfel, într-un fel sau altul va ceda. E de ajuns doar ca acolo, sub presiune și în strâmtorare, tu să nu dai înapoi, să nu cedezi înaintea patimii. Stai împotrivă și va ceda patima, fiindcă cel ce te luptă este demon, este o ființă personală, are o putere de plumb și îngăduință de la Dumnezeu să te războiască. De cum se va lovi de limita pe care i-a dat-o Dumnezeu, va ceda într-un fel sau altul. Și după aceea ce se va întâmpla? Vei fi încununat! De îndată ce a cedat războiul, vine și Harul lui Dumnezeu.