Sfântul Isihie Sinaitul spune aşa: Nimeni nu va scăpa de căpeteniile tartarului – mi-aduc aminte din Filocalie – fără de paza minţii, măcar de ar fi cât de mare filosof şi cât de mare înţelept în lume. Ce este paza minţii, după învăţătura Sfinţilor Părinţi? Este o lucrare prezentă, foarte uşoară şi n-are nevoie de prea multă osteneală, decât numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naşte chiar din frica lui Dumnezeu! Iar frica de Dumnezeu se naşte din credinţa în Dumnezeu. Că dumnezeiescul Părinte Maxim spune: Cel ce crede se teme. Eu nu am nici o pricină să mă tem de cineva, dacă nu cred că-i de faţa. Iar când cred că Dumnezeu este de faţă, mă tem! Deci, iată cum din credinţa în Dumnezeu se naşte frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naşte trezvia atenţiei, sau paza minţii, sau ferirea minţii de la păcat, sau privegherea minţii. Când auzim la Sfinţii Părinţi: paza minţii şi trezvia atenţiei, liniştea minţii, ferirea minţii, privegherea minţii sau toate acelea, este acelaşi lucru. Este aşa cum am zice: pâine, bucată de pâine, felie de pâine; dar tot de pâine este vorba, numai sub alte cuvinte. Paza minţii, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, constă în aceasta: în a ne trezi cu mintea, în a ne împotrivi păcatului cu mintea şi în a chema pe „Doamne Iisuse...”, prin rugăciunea minţii.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Cleopa - Vol. I, Editura Episcopiei Romanului şi Huşului, Roman, 1995, pg. 13)