Luni dimineață, la orele 6 fix, mergem în Grădina Ghetsimani și ascultăm Sfânta Liturghie la mormântul Maicii Domnului. Apoi intrăm în Ierusalim pe Poarta Sfântului Ștefan. Primul popas îl facem pe Muntele Moria, situat în partea de răsărit a Ierusalimului Vechi, lângă Poarta de Aur, la circa trei sute de metri de Grădina Ghetsimani și Valea Cedrilor. Pe acest munte a adus Avraam jertfă lui Dumnezeu pe însuși fiul său, Isaac. În timpul domniei împăratului David, aici, pe Muntele Moria, se afla „Aria lui Aravna Iebuseul”, pe care marele proroc a cumpărat-o în vederea construirii unui templu închinat lui Iahve, adevăratului nostru Dumnezeu (II Regi 24, 18). Dar nu s-a învrednicit David să construiască marele templu, ci fiul său, Solomon. Împăratul Solomon a început construcția primului templu pe locul ariei lui Aravna Iebuseul, în al patrulea an al domniei sale, adică în anul 969 î.d.Hr., cu ajutorul lui Hiram, regele Tirului. După 7 ani de lucru, adică în anul 962, templul lui Solomon a fost sfințit. Era poate cea mai frumoasă construcție a lumii în vremea aceea. Templul lui Solomon din anul 962 î.d.Hr. a durat până în 586, când Nabucodonosor a dărâmat templul și a luat în robia babiloniană pe evrei. După cei 70 de ani de robie, evreii s-au reîntors în patrie. Tot atunci, adică în anul 516, Zorobabel a reconstruit Templul lui Solomon, alături de temeliile celui dintâi, fără a mai atinge splendoarea primului lăcaș. Templul lui Zorobabel a fost devastat de împăratul Siriei, Antioh al IV-lea Epifanul, în anii 175-164 î.d.Hr. Mai târziu a fost restaurat și întărit de frații Macabei. Cu 30 de ani înainte de întruparea Domnului, regele iudeilor, Irod cel Mare, a refăcut din nou templul lui Solomon.

În acest templu a fost adusă Fecioara Maria și a petrecut 12 ani în post și rugăciune. În acest templu i s-a binevestit preotului Zaharia că femeia sa Elisabeta va naște pe Ioan Botezătorul. În acest templu a fost tăiat împrejur Iisus-Pruncul la 8 zile. Aici a fost adus Domnul la 40 de zile și la vârsta de 12 ani, unde a uimit pe bătrânii lui Israel cu înțelepciunea Sa. În templul acesta reînnoit de Irod a făcut Domnul nostru Iisus Hristos atâtea minuni și vindecări de boli. Aici a mustrat aspru pe farisei și cărturari. Aici a izgonit de două ori pe zarafi și pe schimbătorii de bani, răsturnându-le mesele și zicând: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile. Iar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari… (Marcu 11, 17). Aici a prorocit Domnul despre patima Sa de bună voie. Și tot aici, în sfatul Sinedriului, s-a hotărât condamnarea lui Hristos la moarte prin răstignire pe cruce.

Pentru necredința și neascultarea iudeilor, nici templul lui Irod cel Mare n-a avut multe zile. Însuși Mântuitorul a prorocit despre el, pe Muntele Măslinilor, zicând către ucenicii Săi: Vedeți acestea toate? Amin grăiesc vouă, nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească… (Matei 24, 2). Profeția lui Hristos s-a împlinit în anul 70, când Titus și Vespasian, în fruntea unei puternice armate romane, au distrus până la temelii templul și tot Ierusalimul. De atunci și până astăzi iudeii nu au mai putut ridica alt templu, cu toate eforturile făcute. Ba mai mult: odată cu ocuparea Palestinei de către arabi, în anul 637, califul Omar construiește pe ruinele vechiului templu două mărețe moschei, în cinstea lui Mahomed, care se văd și astăzi.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 212-214)