Ne-am gândit vreodată că ar putea să exprime mai mult decât atât? Nu m-am aplecat niciodată asupra acestui lucru, dar evenimentele din perioada recentă și durerea pierderii unor persoane apropiate sufletește mi-a trezit acest interes.

Am avut prilejul de a citi ultimele cuvinte scrise, pe un pat de spital, de către domnul Col.(r) Dumitru Găină, înainte de a se muta în brațele odihnitoare ale lui Dumnezeu. Alături de el am scris o carte despre satul Racovăț, satul pe care îl păstoresc de 13 ani. Scria astfel:

„Cine nu a spus cel puțin o singură dată D.A.? O spunem când începem un lucru, când plecăm la drum, când salutăm pe cineva, când încercăm să ne îmbărbătăm înaintea unui eveniment și nu în ultimul rând îl spunem în biserică... Pomenesc și eu aceste cuvinte pentru a explica salutul dat lucrării cu credință că cele scrise nu sunt decât realele mele trăiri, gânduri și credința că am pornit pe drumul cel bun, spunând un mare D.A.”

Ne-am întrebat ce dorea să spună prin acest D.A. și am ajuns la concluzia că nu înseamnă altceva decât, Doamne-ajută!

„Doamne-ajută!”: acest salut care poate deveni o simplă rugăciune, chiar și atunci când omul nu conștientizează ceea ce spune, făcând-o dintr-un automatism, dar care are un punct de pornire bun, de o pozitivitate certă. Are o încărcătură emoțională puternică, care poate ridica moralul și poate da încredere, ajutând să mergi mai departe.

Afirmația „DA” poate deveni o rugăciune atunci când aprobă o faptă bună, urmată de o strângere de mână, când exclude răul și invidia, când îndeamnă la adevăr, când încurajează și acordă speranță, când devine o purtare de grijă, o căutare a Luminii în pace și armonie.