pocăință

Metaniile – antrenament pentru smerenie

Prin metanii se întâmplă ceva: creştinul se smereşte şi asta ajută ca harul lui Dumnezeu să vină înlăuntrul său. Când vine harul, atunci inima lui devine foc. Focul iubirii naşte jertfe. Jertfă şi prinos sunt metaniile.

Rânduiala Tainei Spovedaniei

Preotul este dator să atragă atenţia penitenţilor sau să-şi catehizeze din vreme credincioşii că mărturisirea lor, pentru ca să le fie de folos, trebuie să îndeplinească unele condiţii. Să fie benevolă, adică făcută din toată inima şi din proprie iniţiativă, să fie completă, adică să cuprindă toate păcatele făptuite de la ultima spovedanie şi să nu ascundă nimic, să fie sinceră şi obiectivă, adică să arate păcatele aşa cum s-au săvârşit, fără să caute să ascundă, și să fie făcută cu umilinţă şi zdrobire de inimă, deci cu adâncă părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa sinceră şi hotărârea de a nu le mai repeta.

O pildă pentru păcătoșii care se pocăiesc

Aşadar, fiul desfrânat a intrat în calea pocăinţei – şi luaţi aminte cum l-a primit tatăl lui, cu ce bucurie şi dragoste mare. Văzându-l din depărtare, i-a alergat în întâmpinare, a poruncit robilor să aducă haina şi încălţămintea cea mai bună, şi să pună inel în degetul lui, şi să facă pentru el ospăţ.

Omul, căindu-se sincer, ajunge într-o mare măsura la pocăinţă adevarată, şi se mântuieşte

Când omul se pocăieşte de păcat şi se întoarce către Dumnezeu, imediat iubirea dumnezeiască îşi întinde braţele şi-l îmbrăţişează pe fiul risipitor.

Spovedania este primul pas al pocăinței

Diferite pasaje din Scriptură se referă la necesitatea spovedaniei, ca mărturie practică a pocăinței. Prin spovedanie, omul își descoperă lipsa de credință, trădarea și negarea îndatoririlor sale, din care a provenit căderea și nimicirea. Își vădește vinovăția și astfel nimicește mijloacele și cauzele zdrobirii sale și încheie (întregește) întoarcerea în sânurile Tatălui, care s-a întrerupt prin păcat și prin călcarea legii.

Meditaţie duhovnicească la Duminica Fiului Risipitor

Numai întors la casa părintească, fiul şi-a recăpătat iertarea şi starea cea dintâi. Tatăl îl aştepta mereu, dar nu s-a dus după el. Cu Dumnezeu nu ne putem întâlni în ţara păcatului, ci numai la El acasă. Acolo-i haina cea nouă, acolo-i inelul, acolo-i încălţăminte nouă, acolo-i viţelul cel îngrăşat şi bucuria celor cereşti şi prăznuire cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor.

Risipitorii (Luca 15, 11-32)

Suntem la început de post, undeva pe cea de-a doua treaptă a suișului duhovnicesc, numit perioada Triodului. Evanghelia care ne este așezată spre meditație, numită îndeobște a Întoarcerii Fiului Risipitor, e una dintre cele mai frumoase lecții de inteligență dumnezeiască. 

Pocăinţa este o înnoire a vieţii

Pocăinţa este înnoirea vieţii, ceea ce înseamnă să ne lepădăm (eliberăm) de trăsăturile negative, să ne îndreptăm (întoarcem) spre binele absolut.

Smerenia și pocăința dau putere rugăciunii

Nu ajunge numai mărturisirea la duhovnic pentru ca să se în­tocmească bine cineva; este trebuinţă şi de pocăin­ţă. Şi orice rugăciune pe care o face cineva trebuie să înceapă cu mărturisire înaintea lui Dumnezeu. Nu să plângă şi să spună „Sunt aşa, aşa şi aşa”, iar după aceea să facă aceleaşi lucruri, căci aceasta înseamnă nesimţire. Atunci când există simţire, există şi puţină îmbunătăţire!

Păcatele nemărturisite – zidul despărţitor dintre om şi Dumnezeu

Fără împăcare din inimă, fără spovedanie generală la un duhovnic iscusit şi fără împlinirea canonului dat, nimeni nu se poate pocăi cu adevărat. Căci păcatele nemărturisite stau ca un zid despărţitor între om şi Dumnezeu.

Pagini