pocăință

Cum să ne fie pocăința? Adevărată!

Mirul desfrânatei care a uns picioarele lui Iisus să fie pilda noastră, iar lacrimile lui Petru, învăţătură. Şi osândirea de sine a tâlharului pe cruce, şi smerenia vameşului rămân în continuare pilde ale adevăratei pocăinţe.

Adu-ţi aminte de păcatele tale şi de judecata viitoare!

Adu-ţi aminte că în ceasul în care nu te aştepţi va trebui să mori şi să dai socoteală pentru tot ce ai lucrat. Să cauţi în sus, spre porţile Cerurilor, şi până la moarte roagă-L pe Dumnezeu să ţi le deschidă după ieşirea ta din trup şi să te primească în corturile cele veşnice.

Prin pocăinţă, omul poate schimba hotărârea lui Dumnezeu

Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul!
Dumnezeu îi iubeşte pe cei smeriţi şi revarsă peste ei darul Său.

Pocăința sinceră și Sfânta Împărtășanie ne dezleagă din toate lanțurile

Atunci, de Dumnezeu purtătorul Teodor a luat în mâini Sfântul Potir, a ridicat ochii săi către cer şi s-a rugat. În acelaşi moment, lanţurile s-au desfăcut şi au căzut cu zgomot. Soldaţii s-au speriat şi au alergat să încuie uşile.

Am păcătuit, Doamne, iartă-mă!

Ai păcătuit? Vezi păcatul pe care l-ai săvârșit, nu-ți fie teamă să-l vezi, și pocăiește-te!

În Ortodoxie nu există drum închis

Nu există drum închis deoarece există duhovnicul, care are harul de a ierta. Pentru ca sufletul să se pocăiască, trebuie să se trezească. Acolo, în cadrul acestei treziri, are loc miracolul pocăinței. Pocăința se realizează prin harul divin. Trebuie doar ca noi să facem o mișcare înspre Dumnezeu și de aici încolo vine harul. Să vă mărturisiți des, să vă împărtășiți și să-i iubiți pe oameni.

Spovedania – Taina care ne eliberează

Tot mereu, părinții noștri Și părinții dragi ai voștri, Post de post se spovedeau Și mereu se-mpărtășeau.

Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră

Gândeşte-te şi la faptul că Domnul „vrea să ne mântuiască, dar nu fără voia noastră”! Începe cu tine chiar din acest ceas, de astăzi!

Primul pas spre vindecarea de patima desfrânării

Curăţia este o stare a inimii la care se ajunge prin înfrânarea poftelor trupeşti şi prin refuzarea ispitelor ce vin prin gânduri şi dorinţe. Patima desfrâului îl asaltează pe om din tinereţe şi nu se stinge decât atunci când vor fi înfrânate celelalte vicii. De aceea, lupta împotriva desfrânării se dă pe două fronturi, adică în trup şi în suflet.

Pagini