poftă

Când ți se face poftă de Împărăția Cerurilor, poți lucra înfrânarea de la patimi

Cel cu adevărat înfrânat este cel care are poftă de nemuritoarele bunătăți, și către ele cu mintea căutând, de la toată pofta pătimașă se întoarce.

Păcatul este pentru cei curați spre mustrare, iar pentru cei răi și nelegiuiți – spre cădere și pieire

Din pofta cea fără rânduială de mâncăruri, rușinându-se de lăcomia pântecelui, Adam, a fugit la patimile poftelor rele și astfel, prin pizma diavolului și-a adus sieși moartea.

Trăim o luptă zilnică, în care Hristos ne ajută să biruim

Și dacă ești slab, neobișnuit, stângaci, iar vrăjmașii tăi sunt puternici și mulți, cu atât mai mare va fi ajutorul Celui ce te-a făcut și te-a răscumpărat. Dumnezeu este neasemănat mai puternic în acest război. El are mai multă dorință a te salva, decât vrăjmașul de a te nimici.

Consecințele trândăviei declanșează un cerc vicios

Moleșindu-se trupul, se moleșește împreună cu el și sufletul.

Cine iubește cu adevărat este fidel și credincios celuilalt

„Iată femeia ta!”, „Acesta este bărbatul tău!” Auzim asta în Taina Cununiei: „bărbatul tău” și „femeia ta”. E aici un fel de a fi al celuilalt, care nu este posesie, ci apartenență liberă. Sunt a ta, pentru că liber mă dăruiesc unei persoane libere. Pentru că mă dăruiesc ție, sunt a ta, și pentru că te dăruiești mie, ești al meu. Nu e posesie, ci dăruire. Nu ești obiect, ci dar viu și liber! Așadar, legământul pe care-l fac, în fața lui Dumnezeu și cu puterea Lui, este un legământ al credincioșiei.

De privit, privește, dar inima să ți-o ții în frâu!

Lupta duhovnicească pentru păstrarea curăției sufletești presupune neplecarea duhului în fața păcatului, iar la Milostivul Dumnezeu această nesupunere se socoate drept curăție.

Nevoitorii pe toate le fac cu măsură

Dacă atunci când ne săturăm de pâine poftim altele, pentru aceasta, mâncând-o noi, să nu ne săturăm, ca, de aceasta flămânzind totdeauna, să o dorim a ne sătura, ca și vătămarea cea din poftire să o gonim, și pe dreptatea cea din inimă să o dobândim.

Ceea ce vezi nu este iubire

Îi vezi fericiți, existând doar unul pentru celălalt? Nu te înșela, căci ceea ce vezi nu este iubire! 

„Să nu întinzi mâna la masă înaintea altuia”

Un semn al lăcomiei pântecelui este de a voi să mănânci înainte de ora rânduită, lucru care nu trebuie făcut decât dacă este vreo pricină binecuvântată.

Ai nevoie să stai de vorbă cu tine însuți și cu Dumnezeu

Oare vezi tu că în toate acestea a început rana ta să se vindece și să se închidă? Adică patimile început-au să slăbească? Și iarăși ia aminte și vezi de nu cumva din lăuntrul ranei tale celei putrede a început să răsară trupul cel viu, adică pacea sufletului.

Pagini