Lucrarea rugăciunii lui Iisus nu este doar pentru o zi, do­uă, ci durează vreme îndelungată şi pentru mulţi ani, remarcă dumnezeiescul Hrisostom. Căci multă luptă şi timp sunt necesare pentru ca diavolul să fie alungat şi pentru ca Hristos să-Şi facă locaş în noi... Dedicaţi-vă rugăciunii, prin urmare, şi aşteptaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru, până când îşi va face milă cu noi.

Să nu căutaţi altceva decât mila Domnului slavei, cu o inimă smerită şi vrednică de milă. Strigaţi de dimineaţa până seara şi, dacă e posibil, toată noaptea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Şi forţează-ţi mintea să împlinească această lucrare până la moarte. Toţi Părinţii noştri ne dau sfaturi asemănătoare, fiecare în felul său propriu şi cu propriile sale cuvinte, în funcţie de experienţa sa de război şi victorie asupra vrăjmaşului - care este literalmente descurajat şi complet slăbit de neîncetata rugăciune a minţii.

„Fraţilor, pururi respiraţi-L pe Hristos” ne îndeamnă Sfântul Antonie cel Mare, Dascălul Pustiei. „Aminteşte-ţi mereu de Dumnezeu şi mintea ta se va face cer”, declara Sfântul Nil Înţeleptul. Cu cât mai mult se sileşte omul în rugăciune, cu atât mai mult i se curăţă inima, cu atât mai luminată îi este mintea, cu atât mai bună îi este starea sa duhovnicească şi cu atât mai mult împără­ţia lui Dumnezeu îşi răspândeşte bucuria şi prezenţa înăuntrul omului, care se face după asemănarea lui Dumnezeu şi pentru care Dumnezeu - omul Iisus v-a acoperit toate marginile cerului şi ale pământului cu virtuţile Sale, cu Patima Sa şi cu Învierea Sa.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 324)