Astăzi am auzit toți cei de față cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea înfricoșata Judecată de apoi. Să știți că nici un lucru de la întemeierea lumii și până la sfârșitul veacurilor nu este mai înfricoșat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamănuntul despre acea preaânfricoșată venire a Domnului, când va judeca toate neamurile pământului de la Adam și până la sfârșitul lumii. Noi, fiind prea neputincioși și nepricepuți, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă și înfricoșătoare venire a Domnului.

Dar din cele ce am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie și din cele ce arată dumnezeiasca Scriptură, precum și din învățăturile Sfinților Părinți despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici câteva învățături după a noastră slabă pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Și vom arăta mai întâi cu mărturii din Sfânta Scriptură, în ce chip va veni Domnul și care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecată vor fi trâmbițele cele cerești. Acest adevăr ni-l arată Mântuitorul, zicând: “Și va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiță” (Matei 24, 31). De aceea și Sfântul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecății de apoi "ziua trâmbiței și a strigării" (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre învierea morților și glasul trâmbiței cerești, zice: “Deodată, într-o clipeală de ochi, la trâmbița cea de apoi; căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși”. Și în alt loc, arătând că trâmbițele vor însoți pe Domnul la Judecată, zice că: “Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, se va pogorî din cer” (I Corinteni 15, 52-53; I Tesaloniceni 4, 16).

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arătând tăria glasului și puterea acelor trâmbițe care vor anunța venirea Domnului, zice: "Înfricoșat este glasul trâmbițelor, la care se supun stihiile, care despică pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi și vor sfărâma porți de aramă și vor dezlega și vor risipi legăturile morții".

Al doilea semn, care se va arăta după sunarea cea cu mare strigare a trâmbițelor, va fi învierea morților. Dar oare, frații mei, în ce fel vor fi trupurile drepților și ale păcătoșilor la învierea cea de apoi? Oare vor învia așa cum le punem noi în sicrie și în morminte? Nu, căci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la învierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile drepților, în vremea Judecății de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul strălucirii, al ușurimii, al subțirătății și al nepătimirii. Deci fiecare trup al celor drepți, cu nemăsurată rază ca soarele va străluci, după cum și însuși Stăpânul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: “Atunci drepții vor străluci ca soarele întru împărăția Tatălui lor” (Matei 13, 43).

Prea minunată va fi atunci acea ușurime și lesne mișcare a trupurilor drepților încât să poată umbla în fiecare parte a lumii după voia lor, fiindcă nici o întârziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arată și înțeleptul Solomon care zice: “Ca niște scântei care se lasă pe miriște așa vor fi” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 7) căci scânteile când sunt purtate de vânt, pretutindeni cu mare ușurință se răspândesc. Trupurile drepților vor avea și subțirătate, încât cu toată lesnirea să poată trece prin celelalte materii. Așa a trecut trupul Stăpânului nostru Iisus Hristos după înviere, prin acea piatră mare care zăcea deasupra mormântului, fără a rupe pecețile și a intrat prin ușile încuiate în casa în care erau ucenicii adunați de frica iudeilor, ca un duh preasubțire care nici în ziduri nu se ține, nici în uși nu se împiedică.

Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfântul Apostol Pavel zice: “Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune” (I Corinteni 15, 42). Iată darul nepătimirii. “Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă”. Iată darul strălucirii. “Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere”. Iată darul ușurimii. “Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc" (I Corinteni 15, 43-44). Iată darul subțirătății.

Să arătăm pe scurt și în ce fel vor fi trupurile înviate ale celor păcătoși osândiți la muncă veșnică. Mare va fi deosebirea trupurilor celor păcătoși de trupurile luminate ale drepților și sfinților lui Dumnezeu. Fiindcă în loc de strălucire, se vor îmbrăca cu adânc de întuneric care va fi asemenea cu prea adâncul întuneric al iadului. În loc de frumusețe, trupurile păcătoșilor vor avea urâciune plină de scârbă. În locul ușurimii trupurilor drepților, trupurile păcătoșilor vor fi prea grele și greu de mișcat, ca să nu urmeze cu osârdie dumnezeieștile porunci. Căci singure trupurile acestea ale păcătoșilor vor fi spre muncă veșnică și fără sfârșit.

Ce alte semne vor urma înaintea venirii Domnului la judecată? Citim în Sfânta Evanghelie că atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30), care, după înțelesul Sfinților Părinți este Crucea lui Hristos pe care și-a dat duhul (Ioan 19, 30). Unii zic că îndată ce se va arăta Crucea pe cer, se va însemna cu acest semn fruntea tuturor drepților (Apocalipsa 7, 3). Văzând semnul Sfintei Cruci pe cer, “vor plânge toate neamurile pământului” (Matei 24, 30). Dar pentru ce vor plânge la arătarea ei toate neamurile pământului? Vor plânge atunci toate popoarele pentru că vor cunoaște al cui este semnul Sfintei Cruci; vor plânge toți care nu au cinstit Sfânta și de viață făcătoare Cruce, altarul cel preasfințit cu Sângele lui Hristos și semnul venirii Lui. Ce vor zice atunci păgânii, necredincioșii și sectanții care n-au cinstit Sfânta Cruce și nu s-au închinat semnului Fiului Omului?

După arătarea Sfintei Cruci pe cer, la înfricoșata Judecată va veni Iisus Hristos întru slavă și putere, cum spune în dumnezeiasca Evanghelie: “Și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă” (Matei 24, 30).

Iată și câteva prealuminate mărturii care ne arată slava cea negrăită cu care va veni Domnul la înfricoșata Judecată. Sfântul prooroc David, zice: “Foc înaintea Lui va merge și cu văpaia va arde împrejur pe vrăjmașii Lui” (Psalm 49, 4). Și iarăși: “Luminat-au fulgerele Lui lumea, văzut-a și s-a cutremurat pământul; munții ca ceara s-au topit de fața Domnului, de fața Domnului a tot pământul; vestit-au cerurile dreptatea Lui și au văzut toate popoarele slava Lui” (Psalm 96, 4-6).

Iar marele prooroc Isaia, despre înfricoșata venire a Domnului, zice: “Căci Domnul vine în văpaie și carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănțuie cu fierbințeală mânia Lui și certarea Lui cu văpăi de foc. Domnul va judeca cu foc și cu sabie pe tot omul și mulți vor fi cei care vor cădea de bătaia Domnului!” (Isaia 66, 15-16). Iar lângă înfricoșatul scaun cel de văpaie al Domnului va sta Preasfânta și Preacurata Născătoare de Dumnezeu de-a dreapta tronului Preaveșnicului împărat, după cum este scris: “De față a stat împărăteasa de-a dreapta Ta...” (Psalm 44, 11).

Înaintea Domnului vor merge arhanghelii cei mai întâi stătători, iar după aceștia stăpâniile, începătoriile și înaintea lor Arhanghelul Mihail, încins cu sabie de văpaie și strălucind ca un fulger și ca un mai mare ostaș al marelui împărat. Apoi vor urma Apostolii, mucenicii, ierarhii și mulțimea cea fără de număr a îngerilor și Sfinților, “cu săbii cu două tăișuri în mâinile lor, ca să răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare” (Psalm 149, 6-7). Oare cine va putea să stea atunci înaintea Judecătorului Celui Preaînfricoșător și nemitarnic?! Acestea le-a cugetat și Proorocul Isaia, care zice: “Intrați în crăpăturile stâncilor și vă ascundeți în pulbere de la înfricoșata față a Domnului și de la strălucirea slavei Lui” (Isaia 2, 10).

Sfântul Evanghelist Matei spune următoarele despre venirea Domnului: “Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă”. Și iarăși zice: “Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale” (Matei 24, 30; 25, 31). Sfântul Evanghelist Luca, de asemenea îl arată “venind pe nori cu putere și cu slavă multă” (Luca 21, 27).

După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Judecata de apoi se va face în văzduh, deasupra văii lui Iosafat, unde vor fi adunate toate neamurile și limbile, de la primul Adam până la ultimul om. Apoi “îi va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga” (Matei 25, 32-33). După această veșnică despărțire a celor buni de cei răi, va începe judecata cea mare.

Dar cine ne va pârî atunci în fața Dreptului judecător? însăși faptele noastre rele pe care le-am făcut și nu ne-am pocăit. Apoi ne vor osândi duhovicii, cărora nu ne-am spovedit de toate păcatele, nici am făcut canon pentru ele. Apoi ne vor osândi îngerii care ne-au fost păzitori de la botez, pe care nu i-am ascultat. Ne vor osândi și îngerii care au scris toate faptele noastre din copilărie. Dar cel mai mare pârâș care ne va pârî și ne va cere pedeapsă și osânda veșnică de la Dumnezeu în ziua cea mare a Judecății de apoi, va fi diavolul pe care noi acum îl ascultăm și facem voile lui și nu ne pocăim în fiecare zi de cele ce facem.

Vai de noi! Ce vom face atunci dacă ne va găsi moartea și judecata nespovediți și nepocăiți? Ce ne va folosi atunci viața aceasta amăgitoare și trecătoare în care acum ne desfătăm? Că ne legăm cu inima de ea și de grijile veacului de acum, încât uităm de moartea care vine și de osânda cea veșnică care ne așteaptă în ziua cea mare a Judecății de apoi. Vedeți, frații mei, cum toți murim și nimeni din oameni nu rămâne pe acest pământ, oricine ar fi el. Vedeți că cel ce moare, de față fiind noi, i se leagă limba, i se schimbă ochii, îi tace gura, i se oprește graiul, când vede pe dumnezeieștii îngeri cum cheamă sufletul din trup! Atunci măcar împărat de ar fi, măcar slugă, măcar stăpânitor a toată lumea, tot se cutremură, se tulbură, se înspăimântează, văzând puteri înfricoșate, văzând chipuri străine, văzând fețe aspre și posomorâte, văzând rânduielile îngerești pe care niciodată nu le-a mai văzut.

Atunci luând îngerii sufletul prin văzduh, îl duc la judecată, întru care stau începătoriile, stăpâniile și țiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, pârâșii noștri cei amari, vameșii cei cumpliți, și luătorii de seamă și îngerii în văzduh întâmpinându-l, cer seama și îl socotesc și îi aduc înainte păcatele lui și zapisele lui cele din tinerețe, cele din bătrânețe, cele de voie și cele fără de voie, cele prin lucru, cele prin gânduri și cele prin aduceri aminte. Multă este frica acolo, mare este cutremurul ticălosului suflet a-tunci, care pătimește de la mulțimea milioanelor de diavoli.

Evanghelia Duminicii de azi este cea mai înfricoșătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbește despre sfârșitul lumii care este tot mai apropiat și de marea Judecată de apoi a tuturor oamenilor și a îngerilor răi. Aceasta este a treia și ultima Duminică pregătitoare pentru Sfântul și marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfârșitul veacurilor, de Judecată, de osânda veșnică a păcătoșilor și de răsplătirea drepților în împărăția Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfântului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căință de păcatele sale și va primi cu mare evlavie Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Iată folosul acestei Duminici.

Se cuvine să ne amintim că la Judecata de apoi, Dreptul Judecător va spune celor de-a dreapta Sa: “Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine... Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-aceștia ai mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 34-40).

Vedeți, frații mei, câtă putere are la Dumnezeu milostenia și iubirea aproapelui? Vedeți că milostenia se laudă asupra judecății? Vedeți că cine face milostenie la săracii suferinzi, atât materială pentru trup, cât și spirituală pentru suflet, acela se mântuiește cel mai ușor? Vedeți că mai mare decât toate faptele bune este dragostea și fiica ei milostenia? De aceea vă îndemn ca pe aceasta s-o iubiți, pe aceasta s-o lucrați mai mult decât pe toate celelalte, mai ales în sfintele posturi, și veți avea răsplată veșnică în ceruri.

Auziți ce zice Dreptul Judecător și celor zgârciți și răi de la stânga Sa, care nu fac milostenie în viață: “Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și îngerilor lui, căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc...” (Matei 25, 41-45). Vedeți ce mare este păcatul lăcomiei și al neiubirii de oameni.

Să ne ferească Dumnezeu de acest cumplit păcat. Iar noi să începem Sfântul Post chiar de astăzi, lăsând sec de carne. Apoi să ne împăcăm cu toți ai noștri, să postim, să ne rugăm și să facem milostenie și orice faptă bună, după putere.

De vom face așa, vom trece Postul Mare cu mult folos, vom ajunge cu bine la învierea Domnului, iar la Judecata de apoi vom auzi pe Hristos zicându-ne cu dulce glas: “Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită pentru voi de la întemeierea lumii”. Amin.