„Acum puterile cereşti împreună cu noi slujesc”.

Dacă în duminicile şi sărbătorile de peste an, pomenind amintirea marilor evenimente ale creştinătăţii sau numele sfinţilor săi, Ortodoxia îşi îndreaptă privirea spre lumea văzută, spre această zidire a lui Dumnezeu aflată în natură, în lume, azi, la prăznuirea soborului Sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, cu frică dar şi cu îndrăzneală, ea priveşte spre lumea nevăzută, spre cetele cereşti şi îngereşti, care pururea văd faţa lui Dumnezeu (Mat. 18, 10).

Spune Sfânta Scriptură: „La început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul” (Facere 1, 1). Aici vorbeşte de crearea celor două lumi, cerul cuprinzând lumea nevăzută, a mulţimei imense de spirite, lume aşa cum a rezultat din Voinţa Părintelui ceresc, după care urmează pământul, cu tot ce se leagă de el, pe care îl vedem, deci lumea văzută, în cadrul căruia intrăm şi noi în neamul omenesc.

Lumea nevăzută a tuturor spiritelor a fost bună, dar după câte ştim mândria, pizma şi invidia sunt izvorul tuturor răutăţilor şi  ca atare, unele din aceste spirite au pizmuit pe Dumnezeu şi doreau să fie asemenea Lui. Ce a rezultat de aici? Căderea lor capitală, fără mijloc de îndreptare şi fără să mai poată a se apropia de faţa Creatorului.

În consecinţă, s-au împărţit în două: cetele îngereşti care cuprind acele spirite care au rămas credincioase şi supuse, „Acum puterile cereşti împreună cu noi slujesc”, nealterându-şi starea şi cele diavoleşti, cele răzvrătite care s-au ridicat contra lui Dumnezeu.

Prin sărbătoarea de azi închinată „Soborului mai marilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor puterilor cereşti, celor fără de trupuri”, Sfânta Biserică ne pune înainte aceste două feluri de caractere şi atitudini.

Pe de o parte ea ne înfăţişează, în mod sumar, atitudinea şi figura lui Lucifer, iar pe altă parte şi într-un mod mai amănunţit, atitudinea şi chipurile sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil. Într-o parte avem mândria şi nerecunoştinţa, întrupate în persoana mai marelui demonilor, în altă parte avem smerenia, credinţa, dragostea şi curajul, întruchipate în persoanele mai marilor oştirii cereşti.

Sfânta Scriptură şi cărţile bisericeşti ne spun că toţi îngerii au fost la începutul existenţei lor, fiinţe bune. Atât Lucifer cât şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil au fost îngerii lumii şi au avut în ierarhia cerească, o înaltă şi vrednică misiune. Fiecare din ei a fost înzestrat cu calităţi superioare şi a primit de la Dumnezeu stăpânire peste o mare mulţime de îngeri. Fiecare era căpetenie de cete îngereşti şi avea o misiune sfântă în faţa lui Dumnezeu.

Dar ce se întâmplă însă? În mintea lui Lucifer încolţeşte păcatul mândriei şi al urii faţă de Dumnezeu şi-l îndeamnă să tindă la detronarea Stăpânului său de pe scaunul măririi şi să se aşeze el pe acest scaun.

Mândria îl îndeamnă la revoltă, iar pentru a fi mai sigur de reuşită, ademeneşte de partea sa şi pe mulţi dintre îngerii din ceata sa. Astfel, în loc să fie recunoscător pentru darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu, el ia atitudine duşmănoasă faţă de Părintele ceresc, se revoltă împotriva Lui şi vrea să-L detroneze.

Dorinţa şi mândria lui s-au dovedint însă deşarte, căci revolta lui a fost înăbuşită în mod fulgerător, iar el şi adepţii lui au fost izgoniţi de Dumnezeu, din împărăţia luminii şi „legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată” (Petru 2, 4).

Sfântul Arhanghel Mihail, care avea şi el în subordine o mulţime de îngeri, văzând răzvrătirea lui Lucifer, a convocat soborul cetelor îngereşti, cu care prilej dezaprobă atitudinea lui Lucifer, îndeamnă îngerii la credinţă, dragoste şi supunere faţă de Dumnezeu.

Pentru această atitudine, Sfântul Arhanghel Mihail, cel „de-a pururea lăudat”, cum este numit în acatist, păzitorul legii, cu sabia sa de foc străjuieşte uşa unde se aduc jertfele la altar. Stă maiestos, aşa cum a stat cândva şi a păzit intrarea în paradis, aşa cum a oprit căderea îngerilor răi, mai înainte de zidirea lumii văzute şi când cu sabia de foc în mâini, a strigat: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?”.

El este numit înger al legii şi al dreptăţii, înger al justiţiei şi al judecăţii. El primeşte rolul de apărător al oamenilor de cel viclean. El are sabia de foc ca să apere pe cei slabi şi să pedepsească pe cei nelegiuţi.

El sprijină pe cel de jos ca prin virtute să ajungă sus la Dumnezeu. Sfântul Mihail ne ajută şi se roagă alături de noi în toate împrejurările când apelăm la dânsul. A fost crainicul şi mesagerul în toată desfăşurarea istorică a Vechiului Testament când poporul ales se afla în greutăţi şi cerea ajutorul lui Dumnezeu.

Sfântul Gavriil este numit vestitor al darului lui Dumnezeu, zugrăvit la uşa diaconească din partea de miazăzi a Sfântului Altar, este mai aproape de inima, de nădejdea şi de mântuirea noastră.

Înger al harului lui Dumnezeu, al iertării şi al jertfei, poartă în mâinile sale florile albe şi imaculate de crin aduse în ziua Buneivestiri Maicii Domnului, crini care, cu parfumul harului, au îmbălsămat viaţa şi nădejdea de mântuire.

El este cel care a vestit naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, el a vorbit cu dreptul Iosif despre taina întrupării neprihănite a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Tot el este acela care aduce Vestea ce Bună Fecioarei Maria că prin ea se va întrupa Fiul lui Dumnezeu, când îi spune: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).

Dulce sufletului nostru, Arhanghelul Gavriil rămâne în rugăciunile noastre cald sprijin şi ajutător pentru noi.

La amândoi Sfinţii Arhangheli vedem o atitudine hotărâtă de iubire şi ascultare faţă de Dumnezeu şi de împotrivire faţă de cel rău. Atitudinea lor le e răsplătită de Dumnezeu printr-un har deosebit de bogat. Ei se bucură de încrederea Părintelui ceresc şi primesc importante misiuni în planul Împărăţiei lui Dumnezeu.

De aceea Sfânta Evanghelie leagă începutul şi sfârşitul lucrării Mântuitorului de arătarea îngerilor în lume. La naşterea sa coruri de îngeri intonează „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oameni bunăvoire”, iar la înălţarea sa la cer îngerii îl înconjurau.

În cultul nostru ortodox, credinţa noastră în îngeri este întărită în mod deosebit. Îngerul asistă în chip nevăzut la rugăciunile noastre, în special la oficierea Sfintei Liturghii. Ne amintim desigur, cântarea Heruvicului în care intonăm: „Noi care pe heruvimi, cu taină închipuim, şi Făcătoarei de viaţă Treimi, cântarea întreită aducem” şi mai cu seamă căutarea heruvimică de la Sfânta Liturghie mai înainte sfinţită când zicem: „Acum puterile cele cereşti împreună cu noi slujesc”.

Îngerii care înconjoară tronul lui Dumnezeu sunt totdeauna prezenţi la oficierea sfintelor noastre slujbe. Ei înconjoară sfântul potir, după sfinţirea darurilor, atunci când preotul apare în faţa Sfântului Altar, zicând: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”.

Fiecare creştin este sub paza şi sub îngrijirea unui înger (Matei 18, 10) şi aceştia văd pururea faţa lui Dumnezeu; dar să nu uităm, că în afară de acesta, lângă fiecare din noi mai stă şi un înger rău al păcatului, al nedreptăţii - aceasta o vedem după gândurile bune sau rele din sufletul şi din inima noastră.

Duhul cel rău, însă, nu poate face nici un rău omului dacă nu are învoire de la el. De aceea, să ascultăm îndemnul Sfântului Apostol Petru care ne spune: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8).

Cu toată dreptatea o spune apostolul căci pe cel ce se opune, pe cel tare şi hotărât nu-l poate cuprinde.

De mine depinde mântuirea, sau pierzarea mea, de dumneavoastră mântuirea sau ruina şi de lume în general bucuria sau osânda dincolo de această viaţă.

Cu ocazia praznicului de azi, biserica punând în faţă două căi, două atitudini: a lui Lucifer şi a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, ne cere să ne decidem pe care o aprobăm şi pe care vrem să o urmăm? Voinţa ne e liberă.

Luarea hotărârii depinde noi. Cum însă biserica este mama noastră cea iubitoare, care caută să ne îndrumeze totdeauna pe calea binelui şi de data aceasta ea ne evidenţiază mai ales virtuţile Sfinţilor Arhangheli şi arătând iubirea lor faţă de Dumnezeu, ne îndeamnă să ne hotărâm pentru urmarea exemplului lor.

Dacă ne examinăm cu sinceritate, cu durere sufletească constatăm că noi ne abatem foarte adesea de la urmarea acestui îndemn. Când cerem ceva de la Dumnezeu şi nu ni se împlineşte cererea, sau când urmărim o ţintă şi nu o putem ajunge, de multe ori dragostea de Tatăl ceresc ni se răceşte iar credinţa ne slăbeşte.

Când vedem faptele mârşave ale altora sau când săvârşim noi astfel de fapte, de regulă ori le aprobăm, ori trecem cu tăcerea peste ele. Când vedem pe alţii în situaţii superioare, dar bine meritate, de multe ori ne lăsăm robiţi de invidie. În aceste momente cât de departe suntem de exemplul Sfinţilor Arhangheli şi cu câtă supunere urmăm pilda lui Lucifer!

Motivul? Suntem fiinţe cu voinţa nedisciplinată şi cu raţiunea întunecată, ne înspăimântăm de efortul ce ni se cere pentru a ne opune răului şi nu avem îndrăzneală să condamnăm nelegiuirea, nici a noastră, nici a altora.

În special în ce ne priveşte pe noi, de cele mai multe ori, când se iveşte ispita, în loc de a o respinge categoric, noi parlamentăm şi ne târguim cu ea şi târguiala înseamnă de regulă cedare.

Eva intră în discuţie şi parlamentează cu şarpele şi e învinsă de el. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil nu admit nici o târguială cu Lucifer cel îngâmfat şi nu cad în greşala lui.

În ce priveşte răul săvârşit de alţii nu-l înfruntăm fiindcă ne temem să nu atragem asupra noastră anumite neplăceri momentane. Uităm că pentru cei ce iubesc pe Domnul, toate lucrează spre binele lor.

Deci şi neplăcerile ce le-am avea în astfel de împrejurări, s-ar întoarce spre binele nostru. Pentru a învinge răul ni se cere o atitudine hotărâtă asemănătoare cu aceea a Sfinţilor Arhangheli, a căror prăznuire o săvârşim azi. Adică să iubim pe Dumnezeul nostru, să iubim virtutea şi să ne opunem păcatului.

Nu numai atât, în rugăciunile ce se aduc de noi să cerem ajutorul şi sprijinul Sfinţilor Îngeri spre a putea nădăjdui la câştigarea fericirii veşnice.

Cinstind îngerii îndepărtăm de la noi puterea răului şi prin aceasta cinstim pe însuşi Dumnezeu, căci El i-a cinstit mai înainte făcându-i părtaşi celor mai mari străluciri cereşti. Ei vor fi cei mai buni mărturisitori pentru noi înaintea dreptului judecător. Amin.