Pregătiri de plecare – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Mai întâi am adus rugăciuni de laudă și mulțumită Domnului pentru un asemenea mare dar de care nu eram vrednici. Apoi ne-am iertat frate cu frate, ne-am mărturisit păcatele la părinții noștri duhovnicești și am primit dumnezeieștile Taine.

Cu binecuvântarea mult Milostivului nostru Dumnezeu, cu mijlocirea Maicii Domnului și cu rugăciunile bunilor creștini, un grup de pelerini din România, călugări și mireni, în frunte cu Arhimandritul Cleopa Ilie, ne-am învrednicit să facem un minunat pelerinaj la Sfântul Mormânt și în toată Țara Sfântă.

Dorința unei călătorii la Ierusalim nutrea în inima fiecăruia dintre noi încă din anii tinereții. Fiecare ne imaginam într-un fel sau altul Ierusalimul, Betleemul, Nazaretul, Iordanul și Marea Galileei. Fiecare doream să ne plecăm fruntea și genunchii înaintea Sfântului Mormânt din care a înviat Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Ne-am hrănit permanent cu această dorință și am simțit-o cum crește în noi cu trecerea anilor. Ne-am rugat mereu lui Dumnezeu pentru împlinirea ei și iată, cu săvârșirea Sfântului Duh, dorința inimii noastre s-a împlinit.

Din ceasul în care am aflat că vom pleca, sufletele noastre s-au umplut de mare bucurie. O bucurie care vine de sus, pe care nu ți-o poate da decât Dumnezeu. În această atmosferă de pace și înălțare sufletească am început pregătirile de plecare. Mai întâi am adus rugăciuni de laudă și mulțumită Domnului pentru un asemenea mare dar de care nu eram vrednici. Apoi ne-am iertat frate cu frate, ne-am mărturisit păcatele la părinții noștri duhovnicești și am primit dumnezeieștile Taine. Cu adevărat, nimic nu este mai mare decât dragostea în Hristos!

Nu putem uita evlavia credincioșilor noștri care veneau de peste tot să ne dea daruri pentru Sfântul Mormânt. Lumânări de ceară curată făcute cu mâinile lor, prosoape și perdele cu flori cusute cu migală, pomelnice pentru Țara Sfântă. Toate acestea ne aminteau oarecum de darurile macedonenilor și corintenilor trimise la Ierusalim prin Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 8 și 9). Frații noștri trăiau în parte bucuria noastră, se rugau pentru noi, ne doreau din suflet drum bun și ne însoțeau cu gândul. În parte însă se întristau că nu pot și ei să meargă împreună cu noi.

În ziua de 26 septembrie 1974, Adormirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, pornim spre București. În dimineața zilei următoare, primul popas duhovnicesc îl facem la moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Mănăstirea Cernica. În atmosfera sacră de Liturghie, îngenunchem lângă racla Sfântului Calinic, cerându-i ajutor și binecuvântare pentru călătoria noastră cu pace la Sfintele Locuri. Apoi mergem pe insula Sfântului Ierarh Nicolae, ne închinăm în impunătoarea biserică de aici și în paraclisul Sfântului Lazăr. După ce medităm câteva clipe pe aleile cimitirului de la Cernica, pornim spre București. Este o zi caldă de septembrie. Cerul se arată senin, oglinda lacului limpede și părinții primitori. Doar frunzele stejarilor seculari dau în galben.

Al doilea popas îl facem la Catedrala Patriarhală, lângă moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, făcătorul de minuni. Al treilea popas duhovnicesc îl facem Duminică, 29 septembrie, la Mănăstirea Antim. Aici slujim cu toții și ne împărtășim din nou cu Preacuratele lui Hristos Taine. Ultimul popas în București îl facem luni, 30 septembrie, la palatul Patriarhal. La ora 9 suntem primiți în audiență la adormitul întru fericire Patriarhul Iustinian.

Convorbirea duhovnicească cu pelerinii și îndeosebi cu părintele Arhimandrit Cleopa Ilie durează aproape o oră. Printre altele, Preafericitul Patriarh ne-a împărtășit dorința Sfântului Sinod de a săvârși, în viitorul apropiat, noi canonizări de sfinți români. Printre cei propuși sunt amintiți: Cuviosul Daniil Sihastrul de la Mănăstirea Voroneț, Cuviosul Paisie de la Mănăstirea Neamț, marele Mitropolit Antim Ivireanul și voievodul martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Matei și Radu. Această veste ne umple inimile de nespusă bucurie. Iată, încă o ceată de sfinți români – rugători și martiri ai neamului, uitați de vremuri – va fi scoasă în curând la lumină!

Facem cuvenita metanie înțeleptului patriarh, primim înalta binecuvântare de plecare la Sfintele Locuri, apoi ne retragem cu pace.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 11-13)

De la același autor

Ultimele din categorie