Spre Sebastia – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Locuri de pelerinaj

Spre Sebastia – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

    • Nablus
      Nablus / Foto: Basel Quzeih

      Nablus / Foto: Basel Quzeih

Ne luăm rămas bun de la egumenul Mănăstirii „Sfânta Fotinia Samarineanca” și pornim spre vechea cetate Samaria și fortăreața Sebastia, cale de 12 km spre nord-vest.

Este ora 10. La un kilometru distanță de fântâna Samarinencei se observă ruinele vechiului Sichem, descoperite în urma unor temeinice săpături arheologice. Aici a poposit pentru întâia oară patriarhul Avraam, când venea din ținutul Ur și din Haran. Aici a înălțat primul altar lui Iahve (Facere 12, 6-7). Aici au fost aduse osemintele lui Iosif din Egipt, în locul unde a trăit tatăl său, Iacov.

După încă un kilometru, pe versantul muntelui Ebal, se află un sat musulman, Askar. Aici a fost vechiul sat Sihar, unde a fost poftit Iisus Hristos de samarineni și a stat două zile la ei. Din cetatea Sihar era și femeia samarineancă. Astăzi toate aceste localități biblice sunt locuite de arabi, în majoritate mahomedani. Unii dintre ei sunt convertiți la Creștinism de ortodocși și catolici.

Intrăm în orășelul Nablus, așezat între munții Samariei. Orașul a fost întemeiat de împăratul roman Flavius Vespasian după anul 70, alături de Sichem, distrus în războiul iudeo-roman. Renumitul martir Iustin Filosoful era de origine din cetatea Nablus. Orașul are 44.000 locuitori, aproape în întregime musulmani. În acest oraș mai supraviețuiește o mică rămășiță de circa 8.000 samarineni, dintre care făcea parte odinioară și femeia samarineancă. Ei au un altar pe muntele Garizim, fiind dintotdeauna separați de templul din Ierusalim. Samarinenii respectă numai Pentateuhul. La Paștile lor urcă toți pe munte și jertfesc mielul pascal. Nu departe de altarul lor, pe același munte, Garizim, se află ruinele unei biserici bizantine din anul 484, construită de împăratul Zenon și închinată Maicii Domnului.

În partea de nord a orașului Nablus se înalță muntele Ebal, înalt de 983 metri; iar în partea opusă, spre sud, se ridică muntele Garizim, înalt de 668 metri. După ce Iosua a intrat cu poporul evreu în pământul făgăduinței, s-a stabilit pe valea Sichemului.

Apoi șase seminții s-au urcat pe muntele Ebal, unde leviții au citit blestemele lui Moise împotriva celor ce vor călca Legea. Iar celelalte șase seminții s-au urcat pe muntele Garizim, unde leviții au citit binecuvântările lui Moise pentru cei ce vor păzi Legea Domnului.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 154-155)

Citește despre: